Phoenix

 

Phoenix, cunoscută în Occident ca Transsylvania-Phoenix, este o formaÈ›ie

românească de muzică rock, înfiinÈ›ată în 1962, la TimiÈ™oara.

Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România

celei de a doua jumătăți a secolului XX. Membrii formației au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului;

traseul stilistic al formaÈ›iei a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic È™i de aici

către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbărilor

politice din È›ară asupra vieÈ›ii culturale au adus la destrămarea multor formaÈ›ii de gen. Între cele

care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neașteptate evoluții,

dând naÈ™tere subgenului rock numit etno rock (inspirat din folclorul românesc autentic.

Perioada beat (1962-1970)

 

Formația este una

dintre primele de muzică rock din România (alături de Uranus, Cometele È™i alte câteva), numite

în epocă „formaÈ›ii de chitare electrice”. Ca în cazul altor grupuri apărute

în acei primi ani, modelul urmat a fost cel propus de formaÈ›ia britanică The Shadows, care îl

acompaniază pe cântăreÈ›ul Cliff Richard în filmul „Tinerii” (The Young Ones, 1961).

Titulatura iniÈ›ială a fost „SfinÈ›ii”, schimbată în „Phoenix” la propunerea

chitaristului Claudiu Rotaru pentru a evita conflicte cu autoritățile vremii.

 

Anul înființării Phoenix este 1961, grupul făcându-È™i debutul un an mai

târziu. Primii ani au fost mai curând o fază de experimentare a noului gen muzical (în

plină dezvoltare È™i în Vest), practicile formaÈ›iilor din invazia britanică (The Beatles, The Rolling

Stones) fiind inițial imitate. Aportul componistic al muzicienilor Phoenix este redus, repertoriul fiind

majoritar alcătuit din versiuni cover ale unor piese scrise de formațiile vestice amintite.

 

Prima compoziție proprie a fost piesa "Știu că mă iubești și tu",

înregistrată la radio în 1964. Din anul următor datează alte două înregistrări

("Bun e vinul ghiurghiuliu" și "Pădure, pădure"), care erau și primele melodii din

rockul românesc inspirate din folclor. Acestea două se mai păstrează încă în arhiva

Radio România.

Perioada blues. Èšiganiada (1970-1971)

Imediat după

plecarea lui Moni în S.U.A., formaÈ›ia Phoenix a fost interzisă pe plan local pentru mai bine de un an.

ARIA nu mai avea voie să facă turnee cu ei, iar la Radio și la Televiziune nu s-au mai difuzat

înregistrările avându-i ca protagoniÈ™ti. Claudiu Rotaru se retrăsese din formaÈ›ie, astfel

încât din vechea componență mai rămăseseră doar Nicu Covaci, Dorel Vintilă, Bela Kamocsa È™i

Günther Reininger.

Urmează o scurtă perioadă în care formaÈ›ia cântă mai

multe piese blues-rock, în majoritate compoziÈ›ii de-ale lui Günther Reininger, cu text în

limba engleză. Acesta era solist vocal, cântând totodată È™i la pian. FormaÈ›ia dădea

reprezentaÈ›ii în fiecare sâmbătă seara, la clubul PM6. Cu un repertoriu asemănător s-au

prezentat și la Festivalul Studențesc din 1970, organizat la Sala Palatului din București, dar impresia

lăsată nu a fost extraordinară. De asemenea, au participat și la un concert de binefacere, ținut pentru

sprijinirea victimelor inundațiilor din mai 1970.

O altă experiență notabilă din

această perioadă a fost realizarea unui concert la Casa de Cultură a StudenÈ›ilor din TimiÈ™oara, în

care secțiunea ritmică a fost susținută de către doi toboșari: Dorel Vintilă și Eugen Gondi, la ora

aceea un toboÈ™ar de jazz virtuoz, recunoscut în È›ară. Primul a preluat metrica È™i fluxul pieselor,

în timp ce al doilea a realizat break-urile È™i percuÈ›ia.

|În vara anului 1970,

formaÈ›ia a susÈ›inut recitaluri la hotelul „Europa” din Eforie Nord, în toamnă survenind

noi schimbări în componenÈ›a formaÈ›iei. Pleacă Bela Kamocsa, fiind înlocuit de către liderul

formaÈ›iei cu Zoltán Kovács (ex-„Clasicii”). În noiembrie-decembrie este

cooptat în formaÈ›ie È™i Mircea Baniciu. Împreună încep repetiÈ›ii cu piese din repertoriul

formației.

În acelaÈ™i timp, în decembrie 1970, Victor Cârcu reuÈ™eÈ™te

să îi convingă pe membrii formaÈ›iei să participe la realizarea piesei de teatru

„Èšiganiada”, a lui Ioan Budai-Deleanu. Fiecare primise un rol, inclusiv textierii È™i oamenii

apropiaÈ›i formaÈ›iei, unii trebuind să È™i cânte la un moment dat.

„ToÈ›i

cei din clanul Phoenix participau la piesă, toți deveniseră actori, dar nu trebuiau să facă altceva

decât să se joace pe ei înÈ™iÈ™i, sinceri, aÈ™a cum erau, plini de sarcasm, de cinism, plini de

inventivitate și spontaneitate, plini de umor. Montarea a fost o lovitură de geniu dată celor consacrați

în acea vreme. “—Nicolae Covaci

 

Turneul care a

urmat, în decembrie 1970 – ianuarie 1971 a fost încununat de un real succes. MulÈ›i dintre

spectatori, neînÈ›elegând faptul că membrii formaÈ›iei participau doar în piesă, au făcut

presiuni pentru a obÈ›ine un minirecital Phoenix la sfârÈ™itul piesei, ceea ce s-a È™i

întâmplat.

 

Ulterior acestui turneu teatral a fost cooptat

Liviu Butoi, care cânta la flaut È™i la oboi. Au fost susÈ›inute o serie de concerte cu ARIA. Din

această perioadă datează melodiile „DorinÈ›a”, „AminteÈ™te-È›i”,

„Niciodată” È™i probabil È™i „Te întreb pe tine, soare…”. De asemenea compun

noi piese cu filon folcloric, încercând să-È™i creeze un stil specific.

 

Participă la cea de-a doua ediÈ›ie a Festivalului „Club A”, în mai

1971. Cu mai multe piese de folclor arhaic, aproape toți membrii obțin premii individuale pe

instrumente.

 

Vara anului 1971 aduce plecarea lui Zoly Kovacs și a

lui Dorel Vintilă, în locul cărora au fost cooptaÈ›i Josef Kappl (ex-„Clasic XX”) È™i

respectiv Cornel Liuba („Èšulă”), un fost elev de-al lui Pilu Ștefanovici.

Directivele lui Nicolae CeauÈ™escu, exprimate în iulie 1971, într-o conferință de la Mamaia,

privind creaÈ›ia artistică din România, pun în impas multe formaÈ›ii cu repertoriu occidental, nu

însă È™i pe liderul Nicolae Covaci, care se hotărăște să o apuce pe un nou drum.

Perioada etno-rock (1971-1977)

În noaptea de 1 spre 2 iunie 1977, camionul cu formaÈ›ia

ascunsă în boxe părăseÈ™te È›ara prin vama de la PorÈ›ile de Fier. După mai multe ore de stat

în vamă, în timpul cărora camionul este percheziÈ›ionat de către grăniceri, Nicu Covaci, care

emigrase legal în Olanda cu un an înainte, reuÈ™eÈ™te să-i scoată clandestin din România,

trecând în Iugoslavia. După cum povesteÈ™te liderul formaÈ›iei, vigilenÈ›a grănicerilor vecini a

fost adormită cu pachete de bani și discuri cu muzică.

Perioada din Germania (1977-

1989)

 

 

 

După plecarea

băieÈ›ilor din È›ară, conform spuselor lui Dan ChiÈ™u, se credea că au fost eliminaÈ›i în secret de

către Securitate. Mircea Baniciu a fost chestionat o vreme de Securitate. UÈ™urarea a venit în momentul

în care la Radio Europa Liberă s-a anunÈ›at faptul că membrii formaÈ›iei au ajuns cu bine în

Germania Federală.

Pentru formaÈ›ie începe o perioadă grea, plină de lipsuri È™i

privaÈ›iuni, dar È™i de creaÈ›ii muzicale. După ce s-au terminat banii strânÈ™i de Nicolae Covaci

între timp, fiecare a încercat să se descurce cum a putut, prestând diferite munci, sau

plecând pe la diverse formaÈ›ii. Perioada scurtă, de circa un an, în care au avut concerte

împreună, rare È™i prost plătite, a fost marcată de revenirea lui Moni Bordeianu din Statele Unite

ale Americii, care a preluat rolul de solist vocal.

În această perioadă s-a

încercat cântarea în limba română, mai apoi cu text englezesc, a pieselor de

rezistență din È›ară. Au apărut „Winter”, „Music and Muzak”, „Rock and Roll

Bird”, „Wedding”, „Gipsy Story”. Krauser È™i Kappl încep să creeze

primele piese cu sunet vestic („Alaska”, „Get Around”, „Brontozaur dat cu

aur” etc.) disociindu-se astfel de viziunea de atunci a liderului Covaci, care dorea o continuare a

liniei din È›ară. „Recunosc că am fost un prost. Ei îmi spuneau că trebuie să cântăm

altceva È™i în engleză. Eu, în patriotismul meu nătâng, È›ineam morÈ›iÈ™ s-o facem

în româneÈ™te, fără a schimba stilul. Azi, le dau dreptate.” Încep astfel disputele

stilistice dintre Covaci și restul membrilor formației. Inițial s-a dorit scoaterea unui LP intitulat

„ZgâriaÈ›i-vă pe ochi”, care cuprindea piesele „Alaska”, „Zicala

dobei”, „Wedding”, „Winter”, „Sunset” È™i altele. Producătorii

caselor de discuri se arătau plăcut impresionaÈ›i de piesele prezentate, însă replicau că ei nu sunt

instituÈ›ii de cultură, ci de făcut bani. Propunerile acestora de a crea noi compoziÈ›ii în stilul hit

parade s-au lovit de refuzul categoric al liderului Nicolae Covaci. Din materialul inițial a mai rămas

în discuÈ›ie doar piesa „Winter”. FormaÈ›ia urma să întregistreze o nouă variantă a

ei, urmând a fi editat un single. Evenimentele ulterioare nu au mai permis acestui proiect să capete

viață.

În timpul unei dispute creative serioase, la finalul unei perioade în care

membrii formaÈ›iei aveau nervii întinÈ™i la maxim, Nicolae Covaci utilizează argumente dintre cele mai

solide împotriva celor formulate de Josef Kappl. Drept rezultat, formaÈ›ia se desparte. Mircea Baniciu

declara într-un interviu că È™i renunÈ›area la Moni Bordeianu — care nu mai putea face față

în studio — a fost una din cauzele care a dus la destrămare. De asemenea, aprecia că Erlend

Krauser era o fire dificilă. Ulterior, Kappl, Krauser și Lipan formează o nouă trupă, Madhouse, cu care

reuÈ™esc să scoată un disc, în 1979, primit însă cu rezerve de către public.

În 1980 Madhouse se desparte la rându-i, J. Kappl È™i E. Krauser plecând la formaÈ›ia

„Lake”, iar Ovidiu Lipan revenind la Phoenix. Potrivit lui Mani Neumann, È™i Josef Kappl a avut

iniÈ›ial intenÈ›ia de a reveni în Phoenix.

 Între timp, Covaci reuÈ™eÈ™te să

îl coopteze în formaÈ›ie pe Mani Neumann alături de alÈ›i violoniÈ™ti. Este creată o trupă de

rock „rea È™i agresivă”, compusă din È™ase oameni (două viori electrice, violoncel electric,

chitară bas, chitară electrică și baterie), care susține concerte o vreme, cu mult succes la public,

fiind un concept nou pe acele timpuri. DeÈ™i Nicolae Covaci era singurul român din formaÈ›ie, după un

an cu 8-14 ore de repetiÈ›ii zilnic, fiecare membru al formaÈ›iei È™tia să cânte piesele consacrate,

în limba română, fără accent. De acest lucru, liderul formaÈ›iei s-a arătat foarte

mândru.

În 1980, Nicolae Covaci, alături de noua formaÈ›ie, pune bazele unei

opere rock, intitulată „Empire of Vampires”. Din aceasta făceau parte È™i piesa titulară È™i

„Running”, apărute ceva mai târziu pe discuri. Covaci dorea nu atât respectarea

adevărului istoric, ci mai ales urmărirea și punctarea motivațiilor psihologice pe care le-a avut Vlad

ÈšepeÈ™ în acÈ›iunile sale.

In același an, formația participă la Festivalul de

Muzică Pop al DebutanÈ›ilor, organizat în Würzburg, È™i primeÈ™te premiul „Deutsche

Phonoacademie”, apărând cu piesa „Stars Dance” pe compilaÈ›ia live „Folk, Lied,

Song – Nachwuchs Festival '80”. În 1981 este scos primul disc occidental al formaÈ›iei,

aflată deja sub numele de „Transsylvania Phoenix”, pentru a nu fi confundată cu o formaÈ›ie

similară. Este intitulat „Transsylvania” È™i înregistrat în formula N. Covaci

(chitări, voce), Mani Neumann (vioară, voce), Tom Buggie (chitară bas), Ovidiu Lipan (baterie), Sabin

Dumbrăveanu (violoncel) È™i Ivan Kopilović (voce). Discul este bine primit, însă după epuizarea

primelor 5.000 de exemplare, în numai câteva zile de la lansare, „Belaphon” a refuzat

să mai scoată și o a doua ediție. Producătorii au replicat că nu sunt dispuși să deschidă o nouă

piață pentru asemenea gen de muzică. Lipsită de sprijin consistent È™i având astfel de piedici

în față, formaÈ›ia se desparte iar, pentru o perioadă mai lungă.

Ovidiu Lipan

se implică în diverse proiecte. Cântă în È™i alături de Eruption, Gilbert Bécaud,

Ginger Baker (fost în formaÈ›ia Cream), Herman Rarebell (Scorpions), Rated X.

Josef

Kappl rămâne basist în formaÈ›ia Lake până în 1986, continuând totodată o

serie de proiecte personale, alături de Heinz Rudolf Kunze (1981-1994), iar mai apoi și de Tudor (Toscho)

Todorović cu care a scos două discuri de blues („Serious Fun” în 1996 È™i „Back by

Popular Demand” în 1999).

Erlend Krauser a cântat cu Roter Mund, după

care, din 1985, a înregistrat È™ase LP-uri solo (începând cu „Ambrosia”).

„Flight of the Phoenix”, lansat în 1991, a ajuns pe locul 20 în „Top New

Age” al revistei americane „Billboard”. Între timp a devenit profesor de chitară È™i

a mai avut o serie de alte colaborări muzicale cu Goombay Dance Band, Taco și James Last. Colaborările cu

Phoenix au fost sporadice, fiind legate mai mult de proiectele lucrate împreună cu liderul Nicolae

Covaci: în 1986 È™i 1987 operele de la teatrul din Osnabrück, iar în 2000 albumul

„În umbra marelui U.R.S.S.”.

Mircea Baniciu, rămas în È›ară, scoate

câteva discuri folk („Mircea Baniciu” – 1980, „TristeÈ›i provinciale” – 1981,

„Ploaia” – 1984, „Secunda 1” – 1989, „Secunda 2” – 1992) apreciate de

public. În concerte cântă totodată È™i hiturile mai vechi (Andri Popa, Mugur de fluier, Mica

Èšiganiadă etc.), păstrând vie astfel legenda Phoenix în rândul noilor generaÈ›ii din

România.

Günther Reininger emigrează È™i el în Germania Federală, la

începutul anilor '80, întemeindu-È™i o familie. Cu toate că È™i-a înfiinÈ›at un studio

bine echipat, cu posibilitatea înregistrării pe 16 canale, dotat cu toate efectele posibile, È™i

având 6 – 8 claviaturi de ultimă oră, muzica a rămas pentru el un hobby. S-a apucat de pictură È™i

și-a dedicat timpul cu precădere familiei sale.

 

Mani Neumann,

împreună cu Ulli Brand, pe care îl întâlnise din 1979, È™i cu basistul Ecke Volk,

înfiinÈ›ează în 1982 Trio Farfarello, „pur È™i simplu pentru că vechiul Düsseldorf

avea nevoie de trio-ul său, care să facă muzică la un nivel superior” . Mani va păstra

strânse legături cu Nicolae Covaci de-a lungul acestei perioade, având să declare mai

târziu: „Farfarello a avut mare succes la vremea respectivă, dar ei au fost, bineînÈ›eles,

influenÈ›aÈ›i de muzica grupului Phoenix”.

 Nicu Covaci – absolvent al

Facultății de Arte Plastice din TimiÈ™oara – se reapucă de pictură È™i sculptură. Predă arta

plastică în Osnabrück È™i creează o serie de tablouri, cel mai cunoscut fiind giganticul

„Gladiator 2000” (1986), expus în exteriorul sălii de sport din acelaÈ™i oraÈ™. Având

dimensiuni imense (45 × 6 metri) este realizată printr-o tehnică specială, cu vopsele care intră

în pânză, ceea ce face ca pictura să reziste foarte mult timp. Printre altele, la cererea

primăriei din Osnabrück, creează o statuie a zeiÈ›ei fertilității

(„Fruchtbarkeitskönigin”), având forme rubiconde. După ce au văzut lucrarea, membrele

unei organizaÈ›ii de femei au protestat vehement, acuzându-l pe Covaci că zeiÈ›a are capul prea mic È™i

că „asta e semn de prostie”. Totodată, în opinia lor, sculptorul sugera prin acea statuie

că femeia e o mașină de făcut copii. Drept urmare, statuia i-a fost confiscată lui Nicolae Covaci, el

nemairămânând decât cu fotografiile. Chiar È™i astăzi, în Osnabrück sunt

expuse, în interior sau în exterior, lucrări de-ale sale. Tot în această perioadă

creațiile lui Covaci participă la o serie de expoziții. Este vremea bandelor de motocicliști și a

primului „Jaguar” pe care È™i l-a luat Nicolae Covaci…

Proiectele muzicale

ale liderului Phoenix sunt sporadice, în 1983 cântând în duet cu Dzidek Marcinkiewicz.

În 1986 este solicitat de primăria din Osnabrück pentru a pune în scenă opera

„Evita” (Andrew Lloyd Weber), împreună cu Erlend Krauser, iar un an mai târziu pentru

opera „Jesus Christ Superstar” (Andrew Lloyd Weber, Tim Rice), ambele încununate cu un mare

succes, încasările teatrului din Osnabrück sporind de aproximativ 5 ori

În 1987 Nicolae Covaci È™i Josef Kappl reîncep colaborarea. Este scos un single, „Ballade

For You/The Lark”, conÈ›inând două prelucrări ale unor celebre compoziÈ›ii româneÈ™ti

(„Balada pentru vioară” din 1880 a lui Ciprian Porumbescu È™i „Ciocârlia”,

melodie populară). Producătorul discului este Josef Kappl, care nu apare însă creditat pe copertă ca

făcând parte din formaÈ›ie. Cu toate acestea, în această perioadă au compus împreună o

serie de piese È™i demouri în limba engleză („Bounty Man” etc.) È™i au cizelat piesele

operei „Empire of Vampires”.

În acelaÈ™i an, pe compilaÈ›ia „NDR –

HörFest 87” apar două melodii ale formaÈ›iei: „Empire of Vampires” È™i „Die

Lerche” (alias „The Lark”).

Anul următor, 1988, aduce două materiale din

partea formaÈ›iei Transsylvania Phoenix, care de această dată îl include È™i pe basistul Josef Kappl

(totodată și producător). Acesta se va ocupa de chitară bas, claviaturi și percuție sintetizată.

„Tuareg/Mr. G's Promises” conÈ›ine două piese cu bătaie lungă înspre Moscova È™i

U.R.S.S., unul dintre motivele pentru care titlul lor original („Afganistan”, respectiv

„Perestroika”) a fost schimbat la editare. Acest disc a fost urmat de un maxi-single, intitulat

doar „Tuareg”, având patru piese („Tuareg”, „Tuareg extended

version”, „Mr. G's Promises”, È™i „The Lark”).

Spre

sfârÈ™itul anului, vechea formaÈ›ie se reuneÈ™te, o dată cu revenirea lui Ovidiu Lipan È™i a lui Mani

Neumann. Sunt susÈ›inute câteva concerte în Germania Federală, continuate È™i în anul

următor.

Din 1989 datează o înregistrare făcută de Mircea Florian la o

întâlnire în trei, la care au participat È™i Nicu Covaci È™i Nicu Vladimir. Au fost

imortalizate piese în stadiul de proiect, printre care „Iovano” (apărută pe disc abia

în 1999) È™i [MăicuÈ›a], încă neînregistrată.

Pe 20 decembrie 1989

are loc un concert în „Hyde Park” din Osnabrück, în timpul căruia membrii

formaÈ›iei sunt anunÈ›aÈ›i despre RevoluÈ›ia începută în România. Membrii Phoenix izbucnesc

în lacrimi de bucurie pe scenă È™i dedică acel concert evenimentelor din È›ară. Materialul

înregistrat în timpul acelui concert va fi utilizat mai apoi în 1990, pentru a produce un

nou album.

Revenirea. Anii '90

În primele zile ale lui ianuarie

1990 Nicu Covaci se reîntoarce cu trenul în România, reuÈ™ind să apară în prima

ediÈ›ie de după RevoluÈ›ie a emisiunii „Meridianele cântecului”, prezentată de Octavian

Ursulescu la TVRL. În cursul anului, i se vor lua mai multe interviuri, uneori împreună cu Mircea

Baniciu. În acestea, liderul formaÈ›iei dezvăluie pentru prima dată în mod public câteva

din simbolurile ascunse de textierii formaÈ›iei în piesele perioadei 1967 – 1976. Tot în ianuarie

se reîntoarce È™i Ovidiu Lipan, aducând 24 t de ajutoare pentru municipiul IaÈ™i. În

aceeaÈ™i lună, Moni Bordeianu È™i Erlend Krauser — foÈ™ti membri ai formaÈ›iei —

înregistrează „Păsări albe”, o piesă dedicată RevoluÈ›iei È™i românilor ce au

participat la înfăptuirea acesteia.

În luna mai are loc prima

întâlnire a lui Nicolae Covaci cu publicul român, după o absență de 13 ani, la festivalul

de la „Palatul Copiilor” din BucureÈ™ti, unde, împreună doar cu Mircea Baniciu È™i cu Mani

Neumann, cântă câteva piese vechi cunoscute. Tot publicul (6 – 7.000 de oameni), printre care cei

mai multi erau născuÈ›i după plecarea clandestină în Germania a formaÈ›iei, demonstrează că È™tiu

toate textele, silabă cu silabă. Acest fenomen se va repeta la fiecare concert Phoenix din această

perioadă. A doua zi are loc un concert susÈ›inut împreună cu câÈ›iva prieteni.

Nicolae Covaci dorea organizarea mai multor concerte în È›ară, începând cu PaÈ™tele acelui

an, drept pentru care a contactat câteva firme specializate din străinătate. Acestea i-au promis

sprijinul până în ultima clipă, după care s-au retras.Singura realizare notabilă din acest

punct de vedere a aparținut mai vechiului baterist al formației, Costin Petrescu, care a reușit

împreună cu AsociaÈ›ia Românilor din Paris să organizeze un concert în capitala FranÈ›ei,

în sala La Cigalle, pe 31 martie 1990. AcÈ›iunea a reprezentat concertul reunirii, în formaÈ›ia

întregită revenind Mircea Baniciu. SecÈ›ia ritmică era asigurată atât de Ovidiu Lipan (baterie)

cât È™i de Costin Petrescu (percuÈ›ie), acesta din urmă aducând un set de vreo 35 de tobe

diferite, clopote, È™i un gong chinezesc. La vioară a cântat de acum nelipsitul Mani Neumann. Concertul

a avut drept scop adunarea de fonduri pentru România. Günther Reininger a declinat participarea sa

la concert, datorită mai multor probleme pe care le avea la acea dată, dar a mărturisit ulterior că

regretă. După acest eveniment, era proiectat un concert monumental, al revenirii în È›ară, de data

aceasta la Timișoara, dar el nu a mai putut fi susținut din lipsă de organizatori.

În vara lui 1990 sunt realizate înregistrări în sala Hyde Park din Osnabrück,

Germania, acestea fiind folosite la producerea unui nou material. Vocea lui Mircea Baniciu a fost

înregistrată È™i adăugată ulterior, în „Studio N” din Köln, Germania, iar

masterizarea a fost făcută în „Happy Valley Studios” din Osnabrück. Producător a

fost Josef Kappl.

Înregistrările s-au făcut digital, cu echipament profesionist

(3 magnetofoane cu 32 de canale fiecare, cu posibilitate de cuplare între ele; 3 mese de mixaj

computerizat etc.), în acest mod fiind finisate 18 piese. IniÈ›ial se dorea editarea unui disc intitulat

„Phoenix”, în colaborare cu o casă de discuri occidentală, iar albumul trebuia să apară

în È›ară în perioada august – septembrie. NereuÈ™ind această variantă, în octombrie

produsul a fost adus în România È™i propus Electrecordului spre editare, având ca termen de

lansare decembrie 1990. Datorită faptului că oferta casei româneÈ™ti de discuri nu acoperea nici

măcar pe jumătate costurile producÈ›iei, negocierile au fost întrerupte, iar materialul a fost pus

„la sertar”. Acesta a fost scos pe piață oficial mult mai târziu, în 1997, fiind

intitulat „Aniversare 35”, deÈ™i o variantă piratată a acestuia apăruse cu circa doi ani

înainte.

În acelaÈ™i timp, Radio TimiÈ™oara Liberă, în cadrul serialului

„Istoria muzicii rock”, a difuzat o serie de 5 emisiuni a câte o oră despre Phoenix (ciclu

intitulat „Phoenix – istoria unui mit”), în care au fost prezentate o serie de piese inedite

È™i au fost rememorate multe întâmplări din cadrul formaÈ›iei. Printre invitaÈ›ii realizatorului

Petru Umanschi s-au aflat Bela Kamocsa È™i Sorin Barca. Nicu Covaci nu a putut fi prezent live, în acele

zile purtând negocieri la BucureÈ™ti, cu Electrecordul, dar Umanschi îi luase un interviu

înregistrat pe bandă, cu câteva zile înainte.

Tot în 1990 a fost

vehiculată ideea înființării unor fan-cluburi Phoenix, în BucureÈ™ti È™i la TimiÈ™oara, locuri

în care să se găsească informaÈ›ii la zi cu privire la activitatea formaÈ›iei, autografe, discuri,

fotografii È™i înregistrări deosebite.

Pentru luna decembrie 1990 fusese proiectată

o apariție televizată de trei ore, o retrospectivă la care să fie prezenți și foști membri ai

formației. Nici acest eveniment nu a mai putut fi realizat.

La festivalul Rock '91,

susÈ›inut pe 1 È™i 2 iunie 1991, în Parcul Tineretului din BucureÈ™ti, organizatorul Dorian Ciubuc a

invitat și formația Phoenix, la sugestia lui Iuliu Merca. Acest eveniment a reprezentat concertul de

revenire a formaÈ›iei în È›ară. Din componenÈ›a iniÈ›ială lipsea basistul Josef Kappl, locul său

fiind luat de Dietrich (Dixie) Krauser, fratele lui Erlend. Totodată, au fost cooptate și două foste membre

ale formaÈ›iei Catena, anume Anca Vijan Graterol È™i Ortansa Păun. Succesul repurtat în timpul

concertului (după organizatorul Dorian Ciubuc ar fi fost prezenÈ›i peste 60.000 – 70.000 de spectatori[36])

l-a determinat pe liderul Nicolae Covaci să plănuiască din nou un turneu național al formației

Phoenix.

 

 Organizatorul turneului avea să fie Dan ChiÈ™u, cel

care, în 1975, colaborase cu formaÈ›ia la relizarea spectacolului „Cantofabule – Însă

eu…”. Acesta a adus aparatură È™i o instalaÈ›ie de sunet din Lituania, pentru a putea beneficia de un

spectacol la standarde înalte. Totodată a realizat o publicitate pe scară largă a evenimentului.

Turneul s-a desfășurat în septembrie 1991, formaÈ›ia avându-l, de această

dată, pe Josef Kappl la bas. Dan ChiÈ™u dorea să îl aducă È™i pe Günther Reininger, însă

acesta „a fost imposibil de convins”. În conferinÈ›a de presă susÈ›inută pe 15 septembrie

la Athenée Palace s-a declarat că se aÈ™teaptă o medie de 10.000 de spectatori pe concert, precum È™i

că primul concert, programat a fi susținut la Chișinău, a fost anulat din motive neelucidate. Totodată,

s-au luat măsuri pentru înregistrarea video È™i audio a concertelor, în vederea unui eventual

disc live ori a unui film al turneului. În 1990, Nicu Covaci scosese în Germania un single,

intitulat „Ciocîrlia/Perestroika”, ce conÈ›inea mai vechile piese „The Lark”

(1987) È™i „Mr. G's Promises” (1988). Acest disc, realizat în 5.000 de exemplare, era

destinat împărÈ›irii către fani în cadrul acestor concerte, prin tragere la sorÈ›i. În

cele din urmă, însă, a ajuns să fie vândut pe stradă, contra sumei de 100 lei.

În turneu au fost cuprinse mai multe oraÈ™e importante din È›ară: BucureÈ™ti (19 septembrie), IaÈ™i,

Cluj (22 septembrie), TimiÈ™oara (24 septembrie) È™i ConstanÈ›a (27 septembrie), în deschiderea

concertelor cântând, timp de jumătate de oră Mircea Florian.

Pe parcursul

concertelor, membrii formației au rămas plăcut impresionați de faptul că spectatorii, cei mai mulți

tineri născuÈ›i după plecarea lor în Germania, le È™tiau textele „silabă cu silabă”.

Începutul concertului timiÈ™orean — După minirecitalul lui Mircea Florian — l-au făcut

dubașii din Brănești. Potrivit liderului formației, scenele impresionante nu au lipsit:

„În TimiÈ™oara, când am cântat acel cântec-imn pentru TimiÈ™oara, tot stadionul

au aprins lumânări […] È™i s-au pus în genunchi… Cântam, È™i aud că sună tot mai

prost: n-am mai auzit aia, n-am mai auzit aia; când mă întorc, băieÈ›ii plângeau. Pe

scenă nu se mai putea cânta. Iar eu, cu noduri în gât până aici, m-am chinuit să

termin piesa, trebuia terminată cumva, indiferent cum…” —Nicu Covaci

Tot

în 1991, casa de discuri „Electrecord” a scos un disc, intitulat „Remember

Phoenix” (titlul de pe eticheta discului diferă: „Negru Vodă”), ce cuprindea mai multe

piese ale formației de pe discurile din 1968, 1969, 1972 și 1973. Acest disc a fost editat și pe casetă

audio. În aceeaÈ™i perioadă apar casetele-compilaÈ›ii „Phoenix (1)” È™i „Phoenix (2)

”.

La începutul anului 1992, ulterior terminării turneului naÈ›ional, Nicu Covaci

împreună cu Dan ChiÈ™u au pus bazele următorului proiect al formaÈ›iei: noul album

„SymPhoenix/TimiÈ™oara”. Acesta urma să fie realizat la un nivel superior celor anterioare, prin

cooptarea unui grup simfonic (Orchestra Filarmonicii din București) și a două grupuri vocale

(„Song” È™i „Grupul de «popi»”). Dan ChiÈ™u a reuÈ™it să îi aducă

la BucureÈ™ti È™i să îi cazeze acolo, „într-o perioadă cumplită de iarnă”, pe Mani

Neuman — care va fi È™i dirijorul orchestrei —, pe noul basist Volker Vaessen, pe chitaristul Ulli

Brandt și pe inginerul de sunet Klaus J. Eisner.

 

 Costurile au fost, potrivit producătorului Dan ChiÈ™u, imense, s-a plătit masterizarea, iar

publicitatea a avut alocată, pentru prima dată în România, suma de 10.000$. Nicolae Covaci s-a

declarat foarte mulÈ›umit de rezultat: „piesele înregistrate sunt aÈ™a cum mi le-am dorit eu să

fie iniÈ›ial. […] Această producÈ›ie este prima de care pot spune că sunt mulÈ›umit”.Noul material a

fost promovat, în avanpremieră, la Festivalul de muzică uÈ™oară de la Mamaia, în vara anului

1992. DeÈ™i s-au oferit să participe gratuit, cu orchestră È™i cor, È™i la Festivalul „Cerbul de

Aur” (reluat după o pauză de 21 de ani), au fost refuzaÈ›i. Albumul a fost lansat la TimiÈ™oara pe 20

decembrie 1992 aducând o noutate: primul compact disc cu Phoenix, pe lângă varianta pe (dublu)

disc și cea pe casetă audio. Totodată, a fost pregătită o ediție de lux a discurilor (cca. 1.000

bucăți), ce beneficia de o grafică deosebită, precum și de o fotografie cu membrii Phoenix și

autografele acestora. TotuÈ™i, în momentul lansării CD-urile nu fuseseră terminate. Aveau să apară

pe piață abia în 1993. Acest nou produs a fost promovat È™i printr-o serie de concerte, desfășurate

în luna decembrie a acelui an. OraÈ™ele cuprinse au fost: BucureÈ™ti (15), Craiova (18), TimiÈ™oara

(20), Brașov (23), Ploiești (25), Brăila (26) și Constanța (29). Deoarece au existat niște diferende de

ordin material, Nicu Covaci a renunțat la serviciile lui Mircea Baniciu. Ca solist vocal a evoluat Dragoș

Bădoi (ex DirecÈ›ia 5), împreună cu invitatul special Tony Putrino (cel care a câÈ™tigat premiul

de popularitate la ediția din acel an a festivalului din Brașov).

Casa de discuri

„Electrecord” a profitat de publicitatea iscată de noul album È™i a reeditat, în acelaÈ™i

timp, LP-urile din anii 70. Oferindu-le pe piață la un preÈ› mult inferior (de exemplu 26 lei „Mugur

de Fluier” față de 1.000 lei „Symphoenix/TimiÈ™oara”), a reuÈ™it să vândă peste

100.000 de unități. Ca o ironie, „Electrecord” a înmânat discul de aur chiar lui Dan

Chișu, reprezentantul formației Phoenix.

În 1992 formaÈ›ia a fost invitată să

susÈ›ină un concert la Sevilla È™i a efectuat un turneu în S.U.A. È™i Canada. Tot din 1992 datează È™i

un concert inedit, susținut pe unul din holurile Politehnicii din București. Au participat Nicu Covaci,

Mircea Baniciu, Mani Neumann, Ovidiu Lipan (?) și Volker Vaessen.

 

La sfârÈ™itul lui 1992 a luat ființă È™i cel de-al doilea fan-club Phoenix, de data acesta la

Timișoara, sub coordonarea Fundației Independente pentru Tineret Timiș. Printre facilitățile oferite

membrilor se numărau: intrarea gratuită la concert, accesul cu prioritate la albumele și materialele

promoÈ›ionale ale formaÈ›iei. În momentul iniÈ›ierii se dorea organizarea unor serate muzicale

săptămânale, precum È™i invitarea unor foÈ™ti membri Phoenix să povestească despre formaÈ›ie.

Pentru anul 1993 s-au conturat trei evenimente: apariția monografiei formației, intitulată

„Adevărata istorie a formaÈ›iei Phoenix”, realizarea unui film documentar pe baza acesteia È™i

punerea în scenă a operei-rock „Empire of Vampires”, cu versuri în româneÈ™te

compuse de Șerban Foarță. Totodată, Nicu Covaci dorea să înfiinÈ›eze o mică editură È™i o casă

de discuri. Nici unul dintre aceste proiecte nu a fost finalizat în acel an. FormaÈ›ia cânta

în continuare cu Volker Vaessen la chitară bas È™i DragoÈ™ Bădoi ca solist vocal.

Tot în 1993 „Electrecord” a lansat compilaÈ›ia „Evergreens” — pe CD È™i

casetă audio —, devansând compact discul „Symphoenix/TimiÈ™oara”, a cărui apariÈ›ie

pe piață întârzia. IniÈ›ial se dorise o reeditare a „Ciclului anotimpurilor” pe

suport modern. Datorită faptului că nu a fost consultat asupra formei finale, precum și selecția

defectuoasă prezentă pe compilație l-au nemulțumit profund pe liderul Nicolae Covaci. Practic CD-ul

începea cu trei piese de pe EP-urile formaÈ›iei, continua cu întreg albumul „Cei ce ne-au

dat nume” È™i se sfârÈ™ea cu o selecÈ›ie de pe „Mugur de fluier”.

În acelaÈ™i an, casa de discuri „Fanny” din Belgia a scos o copie pirat a albumului

Cantafabule, tot pe CD, supranumită „Cant of a Bule”. Însă sunetul È™i transpunerea de pe

discul de vinil erau sub standarde.

 Anul 1994 a adus cu sine plecarea vocalistului

DragoÈ™ Bădoi din formaÈ›ie. Nicolae Covaci a considerat că stilul acestuia de a cânta este

„bun, dar uÈ™urel”, neconcordând cu linia haiducească a formaÈ›iei.

Între realizări sunt de menÈ›ionat două concerte la BucureÈ™ti È™i la TimiÈ™oara în formula

anilor '60 (Nicu Covaci, Moni Bordeianu, Bela Kamocsa, Pilu Ștefanovici), prilejuite de apariția

monografiei „Phoenix, însă eu…”. De menÈ›ionat este faptul că drumul muzicienilor de la

București la Timișoara a fost deschis de către mașinile de poliție, toate zborurile fiind suspendate din

cauza vremii. Cartea amintită, scrisă de Nicu Covaci, surprinde activitatea formaÈ›iei din perioada 1962 –

1977 într-o manieră uÈ™or romanÈ›ată. Volumul al doilea, dedicat perioadei ulterioare È™i intitulat

„Phoenix, dar eu…”, era programat să apară în primăvara lui 1995, însă din

anumite motive Nicu Covaci nu l-a mai scris atunci.

„Multă vreme nu am fost decis

să dezvălui totul. Lumea o să-și schimbe impresia despre Phoenix. Ei vor să aibă niște idoli perfecți,

intangibili È™i adevărul este că artiÈ™tii sunt departe de a fi niÈ™te îngeri.” —Nicolae

Covaci, interviu în revista Playboy

“Phoenix, însă eu…” a

fost apreciată de Uniunea Scriitorilor ca una dintre puținele mărturii autentice de la jumatătea anilor

'90 despre viaÈ›a tineretului în România anilor '60-'70[44].

Tot

acum este reluat proiectul „Empire of Vampires” — „Împăratul Vampirilor”,

de data aceasta renunÈ›ându-se la ideea de stage performance. Cu scenariul È™i piesele finalizate, se

încerca găsirea unui producător dispus să finanÈ›eze un film artistic. În acest sens a fost

făcută o sesiune de înregistrări; piesa „I need a friend”, ca soundtrack principal al

filmului, urma să apară și pe un album viitor. Dorința liderului Phoenix era ca pelicula să fie regizată

la Hollywood, iar în ea să joace actori celebri.

Paralel cu aceste activități, Nicu

Covaci a realizat un proiect solo, înregistând piesa „Neverending Fight”. Ea a

beneficiat de un videoclip produs de Antena 1.

În 1995 apare un alt material pirat:

este vorba despre „Pasărea Rock”, ce cuprinde o parte din piesele înregistrate în

1990 È™i cele două prelucrări de pe single-ul „Ballade For You/The Lark”. Nicolae Covaci a

reacÈ›ionat prompt, dând în judecată casa respectivă de discuri.În 1996 este reeditat

albumul „Cantofabule”, de data aceasta cu denumirea corectă: „Cantafabule”. Diferă

însă coperta (creaÈ›ie a lui Nicu Covaci, menită să o evoce pe cea iniÈ›ială a lui Valeriu Sepi,

cenzurată în 1975) È™i ultima piesă, „Phoenix”, care nu se mai termină cu acel solo de

pian electric ci reia imnul „Fie să renască” enunÈ›at la finalul primei compoziÈ›ii de pe album.

În urma unui scurt turneu prin È›ară formaia susÈ›ine È™i un concert extraordinar la Sala Radio, pe 21

decembrie, în formula N. Covaci, J. Kappl., M. Neumann, D. Marcinkiewicz È™i O. Lipan, la care s-a

adăugat orchestra radiodifuziunii È™i un cor mixt. Este prezentată pentru prima dată publicului român

piesa „(The tale of) Baba Novak”, cu textul original în limba engleză. Nicu Covaci compune

piesa „Ceata” pentru a susÈ›ine campania electorală a ConvenÈ›iei Democrate Române aceasta

rămânând singura oară când s-a apropiat de politică.

În 1997

au fost lansate pe piață înregistrările din 1990, sub forma albumului „Aniversare 35”.

Acest eveniment a prilejuit reunirea formaÈ›iei pentru a susÈ›ine câteva concerte în BucureÈ™ti

È™i TimiÈ™oara. Pe 9 august este înfiinÈ›at clubul „Phoenix” din ConstanÈ›a.Tot în

acest an apare albumul „Phoenix dance explosion” al formaÈ›iei Proiect K1, ce conÈ›ine compoziÈ›ii

Phoenix interpretate într-o manieră techno-dance. Cea mai de succes prelucrare s-a dovedit a fi piesa

„Fată Verde” (realizată după „Ochii negri, ochi de È›igan”).

„Cei de la K1 au fost foarte simÈ›iÈ›i să vină să mă întrebe dacă pot să preia din piesele

mele. Le-am spus să le facă aÈ™a cum le cere limbajul lor, nu doar să înlocuiască cu keyboards acolo

unde era chitară. Să le rupă în bucăți È™i să le asambleze din nou. Unde au avut curaj să facă

asta, le-a ieÈ™it, unde au fost timoraÈ›i ca în „Canarul” a fost slăbuÈ›.

„Nunta” È™i „Fată Verde” au ieÈ™it în schimb foarte bine.” —Nicu

Covaci, interviu în Playboy

În 1998 este lansat albumul de restituiri

„Vremuri, anii 60…”. Acesta cuprindea, în afară de cele 6 piese româneÈ™ti de pe

primele EP-uri ale formaÈ›iei, încă È™apte melodii din aceeaÈ™i perioadă, înregistrate la

Radioteleviziunea Română sau în particular, cu aparate artizanale. Albumele lansate în 1997

È™i 1998 sunt promovate printr-o serie de concerte în vara lui 1998.Tot în 1998, după o

pregătire de jumătate de an, a fost pus în scenă spectacolul Cantafabule (supranumit remix). Acesta

consta din piesele reorchestrate ale vechiului album din 1975, alături de altele noi sau de pe alte albume

(„Păpăruga”) È™i de o serie de interludii. Partea muzicală era dublată de proiecÈ›ii de film

È™i balet pe scenă. Spectacolul a fost susÈ›inut în È™ase mari oraÈ™e din È›ară. După terminarea

spectacolului, Ionuț Contraș se alătură formației pe post de manager (din 2004), iar mai apoi pe post de

percuționist (din 2005).

Anul 1999 aduce cu sine reeditarea pe CD a albumelor

„Cei ce ne-au dat nume” È™i „Mugur de fluier”. În mai apare compilaÈ›ia

„Club A – The Best Of”, pe care este prezentă È™i formaÈ›ia Phoenix, cu piesa „Mica

Èšiganiadă”. În acest an, componenÈ›a formaÈ›iei se schimbă. Dintre vechii membri mai

rămân doar Nicu Covaci È™i Mani Neumann, alături de care vor cânta Tavi Colen È™i Alin Oprea din

formaÈ›ia Talisman, Lucian Cioargă (ex-Taxi) la tobe È™i mai târziu Volker Vaessen la chitară bas È™i

Dzidek Marcinkiewicz la clape. Este lansat un maxi-single cu trei piese, intitulat „Ora-Hora”, pe

care iniÈ›ial fusese programată să apară È™i melodia „Baba Novak”. Acest material, precum È™i

un turneu prefațau albumul ce avea să apară peste un an.

AÈ™adar, în 2000 este

scos albumul „În umbra marelui urs” (ortografiere greÈ™ită care avea să fie corectată

abia în 2003, la reeditare: „În umbra marelui U.R.S.S.”), fără lansare însă.

Urmează o serie de concerte, atât în È›ară cât È™i în străinătate, la care a fost

dăruit, o dată cu biletul, È™i câte un exemplar reeditat al maxi-single-ului „Ora-Hora”.

Din cauza unor dificultăți ivite pe parcurs, turneul din România a fost întrerupt la jumătate.

În Germania s-a pus în vânzare È™i o casetă video, cuprinzând scene din concert È™i

purtând acelaÈ™i nume: Ora-Hora. De asemenea, este finalizată È™i o variantă în limba engleză a

albumului, intitulată „In the Shadow of the Big Bear” având ca solist vocal pe Malcom J.

Lewis (fostul basist al trupei „Black Sabbath”). Cu toate acestea, nu au beneficiat de promovare

din partea casei de discuri, drept pentru care au reziliat mai târziu contractul.

După

2000

În 2001 formaÈ›ia se reuneÈ™te în componenÈ›a anilor '70

(împreună cu Mani Neumann) È™i susÈ›ine un concert privat în decembrie la Opera din BucureÈ™ti.

La chitară bas va cânta pentru moment Eugen Tegu. Piesa „În umbra marelui U.R.S.S.”

apare pe compilaÈ›ia „Rockada”, editată de revista „Fan hits & posters”.

 În 2002 este susÈ›inut un al doilea concert la Operă, de data aceasta pentru

publicul larg. La chitară bas revine Ioji Kappl. În vară, Phoenix participă la festivalul de la

Mamaia cu spectacolul intitulat „A fost odată în România”, invitaÈ›ii surpriză fiind

Moni Bordeianu È™i Gheorghe Zamfir. După acest eveniment, în octombrie, are loc un nou concert privat

la Operă, dedicat celor care au sprijinit formația de-a lungul timpului, primul dintre cele două dedicate

aniversării a 40 de ani de activitate muzicală a formaÈ›iei. Concertul aniversar, „Phoenix – 40 ani de

succes” reunea o mulÈ›ime de invitaÈ›i surpriză: vechi membri ai formaÈ›iei (Moni Bordeianu, Kamocsa

Bela, Pilu Ștefanovici – care nu va putea ajunge însă, Liviu Butoi, Valeriu Sepi, Costin Petrescu,

Dzidek Marcinkiewicz, Volker Vaessen, Lucian Cioargă, Eugen Tegu, Alin Oprea, Tavi Colen, Ulli Brand) și

invitați speciali (Gheorghe Zamfir, Malcom J. Lewis, Jools Cooper, Sistem, Da Capo și SymPhoenix Orchestra).

Acest concert a fost organizat cu sprijin din partea Guvernului României. În seara zilei de 11

octombrie 2002, timp de 5 ore, a fost susținut cel de-al doilea concert, la Sala Polivalentă, pentru

publicul larg. Într-un interviu din 2002 Nicolae Covaci declara că, dacă ar fi fost lipsit de ajutor

în organizarea concertului aniversar, ar fi intenÈ›ionat să pună capăt activității formaÈ›iei

Phoenix.

„În lume nu există, după È™tirea mea, decât două grupuri care se

află pe scenă după 40 de ani: Phoenix È™i Rolling Stones.” —Nicu Covaci

 

Tot în 2002, realizatorul TV Doru Ionescu produce primele două părÈ›i ale

„Integralei Phoenix 40”, prilejuite atât de momentul jubiliar cât È™i de recentele

descoperiri în arhiva Televiziunii Române. Episodul I („Vremuri”, difuzat pe 29 iulie)

surprinde perioada beat a formaÈ›iei (1962 – 1970), prezentând primele filmări È™i videoclipuri

realizate între 1968 È™i 1969. Cei intervievaÈ›i au fost Nicu Covaci, Bela Kamocsa, Mircea Baniciu,

Petru Umanschi, Aurel Gherghel, Octavian și Florin Silviu Ursulescu, Florian Pittiș, Paul Grigoriu, George

Stanca, Camil Petrescu jr. È™i Doru TufiÈ™. Al doilea episod („Cei ce ne-au dat nume”, difuzat pe

12 august) trece în revistă perioada anilor 70, cu filmările de la televiziune. Au fost intervievaÈ›i:

Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Costin Petrescu, Ovidiu Lipan-Țăndărică, textierul Șerban Foarță,

ziariștii Petru Umanschi, Octavian și Florin Silviu Ursulescu, George Stanca și Daniela Caraman-Fotea,

actorul – colaborator Florian PittiÈ™, cercetătorul Andrei OiÈ™teanu, operatorul È™i DJ-ul Adrian

Valentir.

 

Tot în 2002 casa de discuri EMI Electrola scoate

pe piață un disc-pirat intitulat „Music Heritage”. Acesta cuprinde piese de pe CD-urile Vremuri,

anii 60… (1998) È™i Mugur de fluier (1999).

În 2003 este reeditat albumul

„În umbra marelui U.R.S.S.”, de data aceasta la „Electrecord”, având

adăugată o nouă piesă („Ceata I”). De PaÈ™ti este susÈ›inut un concert de 3 ore

împreună cu formaÈ›ia Humble Pie. În acest an apar următoarele două episoade din

„Integrala Phoenix 40”. Al treilea („Fie să renască”, difuzat pe 28 ianuarie)

surprinde perioada anilor 80 È™i aduce elemente inedite: interviuri în premieră cu Ioji Kappl, Moni

Bordeianu, Valeriu Sepi È™i Paul Șuvăgău (luate în dimineaÈ›a concertului aniversar din 11 octombrie

2002), primele interviuri din '90 cu Nicu Covaci, Mircea Baniciu și Moni Bordeianu, luate la București

și Osnabruck, noi imagini din anii '70 (filmate de Ioan Cărmăzan), muzică și fotografii din anii

'80 (inclusiv Nicu Covaci cântând acasă la Mircea Florian în toamna lui 1989), primul

concert Phoenix în Romania (la festivalul Rock '91), prima lor reunire de la Paris (în

primavara lui 1990), și recitalul de la Festivalul de la Mamaia, ediția 1992. Toate acestea sunt completate

de interviuri luate în 2000 lui Nicolae Covaci È™i lui Ovidiu Lipan. Episodul al patrulea

(„Phoenix, însă… Nicolae Covaci”, difuzat pe 12 octombrie) este centrat pe perioada

anilor 90. Pe lângă filmări private sau din arhiva TVR È™i interviurile cu membrii formaÈ›iei,

în emisiune se mai destăinuie È™i Dan ChiÈ™u (scenograf al ultimelor puneri în scenă ale

Cantafabulelor în anii '70 È™i artizanul proiectelor Phoenix în primii ani '90), Dorian

Ciubuc, cel care i-a adus pentru prima dată în România în anii '90, după mai multe

încercări nereuÈ™ite ale altora, Anca Vijan Graterol (membră în formaÈ›ie, atât în

Germania cât È™i la începutul anilor '90).

Pe data de 4 aprilie 2003, cu

prilejul celor 40 de ani de activitate, Nicolae Covaci primește de la Eugen Simion, președintele Academiei

Române, diploma „DistincÈ›ia culturală”. Florian PittiÈ™ a menÈ›ionat în repetate

rânduri faptul că l-a propus pe Nicu Covaci pentru a fi ales membru al Academiei.

În 2004 este cooptat în formaÈ›ie Cristi Gram (ex-Talisman), împreună cu care formaÈ›ia

reunită începe lucrul la un nou album. Este efectuat un turneu în Canada, prilej cu care

formaÈ›ia scoate o compilaÈ›ie intitulată „Empire of Vampires”, într-un număr limitat de

exemplare. Aceasta conține piese de pe albumele SymPhoenix/Timișoara (1992), Aniversare 35 (1997), Vremuri,

anii 60… (1998), È™i În umbra marelui U.R.S.S. (2003). Pe 9 octombrie este difuzat episodul al

cincelea al „Intergralei Phoenix”, prilejuit de întâlnirea underground organizată

în Club A din BucureÈ™ti, pe data de 2 octombrie 2002. Este trecută în revistă toată istoria

formației și sunt intervievați Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ioji Kappl, Moni Bordeianu, Dorel Vintilă

Zaharia, Ovidiu Lipan Țăndărică, Costin Petrescu, Mani Neumann, Corneliu „Schwartz”

Calboreanu, Octavian și Florin Silviu Ursulescu, Aurel Gherghel și Dan Chișu. Ca element inedit, sunt

prezentate câteva fragmente audio dintr-o emisiune de la Radio Europa Liberă (datate 1970) în

care Cornel Chiriac discută cu Moni Bordeianu despre cenzura unor piese Phoenix din anii '60.

 

 În 2005 formaÈ›ia organizează un turneu în SUA, prilej cu

care va edita o compilaÈ›ie special pentru fanii de acolo, intitulată „Go West”. Pe aceasta vor

apărea piese ale formaÈ›iei cântate doar în limba engleză, între care două în

premieră, ce aveau să apară pe albumul lansat în toamna aceluiaÈ™i an. În È›ară formaÈ›ia

susține un concert la Sala Palatului (pe 22 mai) pentru ajutorarea sinistraților din Timiș care fuseseră

afectați de inundații.

Pe 21 octombrie 2005 Phoenix lansează albumul „Baba

Novak” printr-un concert la Sala Palatului. Acest concert va fi înregistrat È™i lansat un an mai

târziu pe DVD: „Live at Sala Palatului”, cu prilejul turneului de promovare al noului album.

Piesele „Zori de zi” È™i „Mila 2 de lângă 3” au beneficiat de videoclipuri

regizate de Tudor Gramescu.

 

În 2006 se desfășoară turneul

de promovare al albumului „Baba Novak”, susÈ›inut în perioada 11 – 25 octombrie în 10

oraÈ™e din România (ConstanÈ›a, Brăila, BraÈ™ov, PiteÈ™ti, Craiova, Arad, Cluj-Napoca, BistriÈ›a, IaÈ™i

È™i BucureÈ™ti). Fiecare spectator a primit, pe lângă biletul de intrare, È™i un video-CD

conÈ›inând videoclipurile „Zori de zi”, „Mila 2 de lângă 3” precum È™i 2

piese din concertul de lansare al albumului („Andrii Popa” È™i „Baba Novak”).

Filmările TVR prilejuite de acest turneu au constituit materialul pentru un documentar difuzat în două

părÈ›i pe 1 decembrie 2006. Pe 27 noiembrie, „Jurnalul NaÈ›ional” scoate o ediÈ›ie de colecÈ›ie

dedicată formației Phoenix[47].

 În februarie 2007, poetul È™i regizorul de

teatru Victor Cârcu lansează la o editură din Germania textul operei-rock MeÈ™terul Manole, ilustrat

cu schiÈ›ele originale ale lui Valeriu Sepi. La începutul toamnei Mircea Baniciu părăseÈ™te formaÈ›ia

din motive personale, fiind înlocuit cu Bogdan Bradu. Acesta din urmă mai cântase alături de

formaÈ›ie È™i la începutul anilor 2000, în lipsa lui Baniciu.

Pe data de 12

noiembrie 2007, Nicu Covaci, Florin Bordeianu, Josef Kappl, Manfred Neumann, Bogdan Bradu, Ionuț Contraș și

Cristi Gram au fost decoraÈ›i de către preÈ™edintele Traian Băsescu cu Meritul cultural în grad de

cavaler, în vreme ce Ovidiu Lipan Țăndărică, având deja această distincÈ›ie, a fost

înaintat la gradul de ofiÈ›er.

Pe data de 19 noiembrie 2007 Phoenix a susținut la

sala mare a Teatrului NaÈ›ional din BucureÈ™ti concertul aniversar „Phoenix & Friends 45 ani”.

Acesta a fost, potrivit unui proiect mai vechi, „unplugged” (acustic) È™i i-a avut ca invitaÈ›i,

pe Johnny Răducanu, Gheorghe Zamfir, Dumitru Fărcaș, Moni Bordeianu, Marius Mihalache, Stelu Encahe,

Ludovic Orban, Cvartetul Passion È™i Tavi Colen. În paralel, Nicu Covaci a realizat o expoziÈ›ie cu

lucrări de artă ale sale în foaierul teatrului. Cu o parte din banii strânÈ™i în urma

acestui eveniment va fi constituită o „bursă Phoenix” acordată unei persoane meritoase pentru a

studia la Institutul S.A.E. din Köln È™i a deveni inginer de sunet cu atestare la nivel european. A fost

anunÈ›ată organizarea unui festival cu tematică celtică, precum È™i lansarea în primăvara anului

2007 a unui nou album legat de mai vechiul proiect „AntemioriÈ›a”. Realizatorii tv Doru Ionescu

È™i Raluca TamaÈ™ intenÈ›ionează realizarea episodului 6 din „Integrala Phoenix”, cu prilejul

anversării celor 45 de ani de activitate (intitulat „Apocalipsa după Phoenix – Baba

Novak”).

 

 Pasărea din siglă

Sigla

formației reprezintă o pasăre Phoenix stilizată, de culoare roșie, și a fost creată de către Nicolae

Covaci. Primele apariÈ›ii ale acesteia datează din 1994. Ulterior aspectul siglei a variat în mică

măsură, cele mai frecvente modele fiind:

pasărea având înscris în

conturul ei numele „Phoenix”.Cea din urmă variantă este preferată în mod curent,

regăsindu-se pe producÈ›iile din 2005 încoace. AceeaÈ™i siglă este utilizată È™i de către casa de

discuri „Phoenix Records”.

Legăturile cu formația Farfarello (Germania)

FormaÈ›ia Farfarello, întemeiată în 1982 de către Ulli Brand È™i Mani Neumann

(membru Phoenix din 1979), împreună cu basistul Ecke Volk, deÈ›ine în repertoriu multe piese care

se regăsesc È™i în discografia Phoenix. Mani Neumann declara în 2006 că „Farfarello a avut

mare succes la vremea respectivă, dar ei au fost, bineînÈ›eles, influenÈ›aÈ›i de muzica grupului

Phoenix”. Astfel, pe albumul „Farfarello Geschichte 1984 – 1986” apar piesele:

„Jovano” (corespunzător lui „Jovano, Jovanke”) È™i „Die Lerche”

(„Ciocârlia”). Piesa „Der Gallier”, o prelucrare instrumentală a melodiei

„Norocul Inorogului”, apare pe albumele „Traumzeit” È™i „Ich Fühle”,

iar Balada se găseÈ™te pe albumele „Farfarello und Freunde Live 98” È™i „Farfarello

Classics”, pe ultimul împreună cu „Sylvanna” („Strunga”).

„Walpurgisnacht” de pe albumul „Ich Fühle” reprezintă solo-ul pe care Mani

îl prestează cu succes în concerte, în timpul piesei „Negru Vodă”. De

asemenea, pe aproape toate albumele Farfarello se regăsesc teme din compoziÈ›ii Phoenix, existând de

altfel două piese care se numesc „Moldau” È™i „Bucuresti” (ultima cu teme din

„Orient Expres”). Pe albumul „Live it” este creditat È™i Nicu Covaci, iar Ioji Kappl a

colaborat de multe ori È™i încă mai colaborează cu Farfarello. De asemenea, chitaristul Ulli Brand a

colaborat cu Phoenix pe albumul „SymPhoenix/TimiÈ™oara”, în 1992.