Asculta Live
LIVE :
De Garda in FM

Phoenix


 

Phoenix, cunoscută în Occident ca Transsylvania-Phoenix, este o formaÈ›ie românească de muzică rock, înfiinÈ›ată în 1962, la TimiÈ™oara.

Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăți a secolului XX. Membrii formaÈ›iei au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului; traseul stilistic al formaÈ›iei a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic È™i de aici către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbărilor politice din È›ară asupra vieÈ›ii culturale au adus la destrămarea multor formaÈ›ii de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neaÈ™teptate evoluÈ›ii, dând naÈ™tere subgenului rock numit etno rock (inspirat din folclorul românesc autentic.

Perioada beat (1962-1970)

 

FormaÈ›ia este una dintre primele de muzică rock din România (alături de Uranus, Cometele È™i alte câteva), numite în epocă „formaÈ›ii de chitare electrice”. Ca în cazul altor grupuri apărute în acei primi ani, modelul urmat a fost cel propus de formaÈ›ia britanică The Shadows, care îl acompaniază pe cântăreÈ›ul Cliff Richard în filmul „Tinerii” (The Young Ones, 1961). Titulatura iniÈ›ială a fost „SfinÈ›ii”, schimbată în „Phoenix” la propunerea chitaristului Claudiu Rotaru pentru a evita conflicte cu autoritățile vremii.

 

Anul înființării Phoenix este 1961, grupul făcându-È™i debutul un an mai târziu. Primii ani au fost mai curând o fază de experimentare a noului gen muzical (în plină dezvoltare È™i în Vest), practicile formaÈ›iilor din invazia britanică (The Beatles, The Rolling Stones) fiind iniÈ›ial imitate. Aportul componistic al muzicienilor Phoenix este redus, repertoriul fiind majoritar alcătuit din versiuni cover ale unor piese scrise de formaÈ›iile vestice amintite.

 

Prima compoziÈ›ie proprie a fost piesa "Știu că mă iubeÈ™ti È™i tu", înregistrată la radio în 1964. Din anul următor datează alte două înregistrări ("Bun e vinul ghiurghiuliu" È™i "Pădure, pădure"), care erau È™i primele melodii din rockul românesc inspirate din folclor. Acestea două se mai păstrează încă în arhiva Radio România.

Perioada blues. Èšiganiada (1970-1971)

Imediat după plecarea lui Moni în S.U.A., formaÈ›ia Phoenix a fost interzisă pe plan local pentru mai bine de un an. ARIA nu mai avea voie să facă turnee cu ei, iar la Radio È™i la Televiziune nu s-au mai difuzat înregistrările avându-i ca protagoniÈ™ti. Claudiu Rotaru se retrăsese din formaÈ›ie, astfel încât din vechea componență mai rămăseseră doar Nicu Covaci, Dorel Vintilă, Bela Kamocsa È™i Günther Reininger.

Urmează o scurtă perioadă în care formaÈ›ia cântă mai multe piese blues-rock, în majoritate compoziÈ›ii de-ale lui Günther Reininger, cu text în limba engleză. Acesta era solist vocal, cântând totodată È™i la pian. FormaÈ›ia dădea reprezentaÈ›ii în fiecare sâmbătă seara, la clubul PM6. Cu un repertoriu asemănător s-au prezentat È™i la Festivalul StudenÈ›esc din 1970, organizat la Sala Palatului din BucureÈ™ti, dar impresia lăsată nu a fost extraordinară. De asemenea, au participat È™i la un concert de binefacere, È›inut pentru sprijinirea victimelor inundaÈ›iilor din mai 1970.

O altă experiență notabilă din această perioadă a fost realizarea unui concert la Casa de Cultură a StudenÈ›ilor din TimiÈ™oara, în care secÈ›iunea ritmică a fost susÈ›inută de către doi toboÈ™ari: Dorel Vintilă È™i Eugen Gondi, la ora aceea un toboÈ™ar de jazz virtuoz, recunoscut în È›ară. Primul a preluat metrica È™i fluxul pieselor, în timp ce al doilea a realizat break-urile È™i percuÈ›ia.

|În vara anului 1970, formaÈ›ia a susÈ›inut recitaluri la hotelul „Europa” din Eforie Nord, în toamnă survenind noi schimbări în componenÈ›a formaÈ›iei. Pleacă Bela Kamocsa, fiind înlocuit de către liderul formaÈ›iei cu Zoltán Kovács (ex-„Clasicii”). În noiembrie-decembrie este cooptat în formaÈ›ie È™i Mircea Baniciu. Împreună încep repetiÈ›ii cu piese din repertoriul formaÈ›iei.

În acelaÈ™i timp, în decembrie 1970, Victor Cârcu reuÈ™eÈ™te să îi convingă pe membrii formaÈ›iei să participe la realizarea piesei de teatru „Èšiganiada”, a lui Ioan Budai-Deleanu. Fiecare primise un rol, inclusiv textierii È™i oamenii apropiaÈ›i formaÈ›iei, unii trebuind să È™i cânte la un moment dat.

„ToÈ›i cei din clanul Phoenix participau la piesă, toÈ›i deveniseră actori, dar nu trebuiau să facă altceva decât să se joace pe ei înÈ™iÈ™i, sinceri, aÈ™a cum erau, plini de sarcasm, de cinism, plini de inventivitate È™i spontaneitate, plini de umor. Montarea a fost o lovitură de geniu dată celor consacraÈ›i în acea vreme. “—Nicolae Covaci

 

Turneul care a urmat, în decembrie 1970 - ianuarie 1971 a fost încununat de un real succes. MulÈ›i dintre spectatori, neînÈ›elegând faptul că membrii formaÈ›iei participau doar în piesă, au făcut presiuni pentru a obÈ›ine un minirecital Phoenix la sfârÈ™itul piesei, ceea ce s-a È™i întâmplat.

 

Ulterior acestui turneu teatral a fost cooptat Liviu Butoi, care cânta la flaut È™i la oboi. Au fost susÈ›inute o serie de concerte cu ARIA. Din această perioadă datează melodiile „DorinÈ›a”, „AminteÈ™te-È›i”, „Niciodată” È™i probabil È™i „Te întreb pe tine, soare...”. De asemenea compun noi piese cu filon folcloric, încercând să-È™i creeze un stil specific.

 

Participă la cea de-a doua ediÈ›ie a Festivalului „Club A”, în mai 1971. Cu mai multe piese de folclor arhaic, aproape toÈ›i membrii obÈ›in premii individuale pe instrumente.

 

Vara anului 1971 aduce plecarea lui Zoly Kovacs È™i a lui Dorel Vintilă, în locul cărora au fost cooptaÈ›i Josef Kappl (ex-„Clasic XX”) È™i respectiv Cornel Liuba („Èšulă”), un fost elev de-al lui Pilu Ștefanovici.

Directivele lui Nicolae CeauÈ™escu, exprimate în iulie 1971, într-o conferință de la Mamaia, privind creaÈ›ia artistică din România, pun în impas multe formaÈ›ii cu repertoriu occidental, nu însă È™i pe liderul Nicolae Covaci, care se hotărăște să o apuce pe un nou drum.

Perioada etno-rock (1971-1977)

În noaptea de 1 spre 2 iunie 1977, camionul cu formaÈ›ia ascunsă în boxe părăseÈ™te È›ara prin vama de la PorÈ›ile de Fier. După mai multe ore de stat în vamă, în timpul cărora camionul este percheziÈ›ionat de către grăniceri, Nicu Covaci, care emigrase legal în Olanda cu un an înainte, reuÈ™eÈ™te să-i scoată clandestin din România, trecând în Iugoslavia. După cum povesteÈ™te liderul formaÈ›iei, vigilenÈ›a grănicerilor vecini a fost adormită cu pachete de bani È™i discuri cu muzică.

Perioada din Germania (1977- 1989)

 

 

 

După plecarea băieÈ›ilor din È›ară, conform spuselor lui Dan ChiÈ™u, se credea că au fost eliminaÈ›i în secret de către Securitate. Mircea Baniciu a fost chestionat o vreme de Securitate. UÈ™urarea a venit în momentul în care la Radio Europa Liberă s-a anunÈ›at faptul că membrii formaÈ›iei au ajuns cu bine în Germania Federală.

Pentru formaÈ›ie începe o perioadă grea, plină de lipsuri È™i privaÈ›iuni, dar È™i de creaÈ›ii muzicale. După ce s-au terminat banii strânÈ™i de Nicolae Covaci între timp, fiecare a încercat să se descurce cum a putut, prestând diferite munci, sau plecând pe la diverse formaÈ›ii. Perioada scurtă, de circa un an, în care au avut concerte împreună, rare È™i prost plătite, a fost marcată de revenirea lui Moni Bordeianu din Statele Unite ale Americii, care a preluat rolul de solist vocal.

În această perioadă s-a încercat cântarea în limba română, mai apoi cu text englezesc, a pieselor de rezistență din È›ară. Au apărut „Winter”, „Music and Muzak”, „Rock and Roll Bird”, „Wedding”, „Gipsy Story”. Krauser È™i Kappl încep să creeze primele piese cu sunet vestic („Alaska”, „Get Around”, „Brontozaur dat cu aur” etc.) disociindu-se astfel de viziunea de atunci a liderului Covaci, care dorea o continuare a liniei din È›ară. „Recunosc că am fost un prost. Ei îmi spuneau că trebuie să cântăm altceva È™i în engleză. Eu, în patriotismul meu nătâng, È›ineam morÈ›iÈ™ s-o facem în româneÈ™te, fără a schimba stilul. Azi, le dau dreptate.” Încep astfel disputele stilistice dintre Covaci È™i restul membrilor formaÈ›iei. IniÈ›ial s-a dorit scoaterea unui LP intitulat „ZgâriaÈ›i-vă pe ochi”, care cuprindea piesele „Alaska”, „Zicala dobei”, „Wedding”, „Winter”, „Sunset” È™i altele. Producătorii caselor de discuri se arătau plăcut impresionaÈ›i de piesele prezentate, însă replicau că ei nu sunt instituÈ›ii de cultură, ci de făcut bani. Propunerile acestora de a crea noi compoziÈ›ii în stilul hit parade s-au lovit de refuzul categoric al liderului Nicolae Covaci. Din materialul iniÈ›ial a mai rămas în discuÈ›ie doar piesa „Winter”. FormaÈ›ia urma să întregistreze o nouă variantă a ei, urmând a fi editat un single. Evenimentele ulterioare nu au mai permis acestui proiect să capete viață.

În timpul unei dispute creative serioase, la finalul unei perioade în care membrii formaÈ›iei aveau nervii întinÈ™i la maxim, Nicolae Covaci utilizează argumente dintre cele mai solide împotriva celor formulate de Josef Kappl. Drept rezultat, formaÈ›ia se desparte. Mircea Baniciu declara într-un interviu că È™i renunÈ›area la Moni Bordeianu — care nu mai putea face față în studio — a fost una din cauzele care a dus la destrămare. De asemenea, aprecia că Erlend Krauser era o fire dificilă. Ulterior, Kappl, Krauser È™i Lipan formează o nouă trupă, Madhouse, cu care reuÈ™esc să scoată un disc, în 1979, primit însă cu rezerve de către public.

În 1980 Madhouse se desparte la rându-i, J. Kappl È™i E. Krauser plecând la formaÈ›ia „Lake”, iar Ovidiu Lipan revenind la Phoenix. Potrivit lui Mani Neumann, È™i Josef Kappl a avut iniÈ›ial intenÈ›ia de a reveni în Phoenix.

 Între timp, Covaci reuÈ™eÈ™te să îl coopteze în formaÈ›ie pe Mani Neumann alături de alÈ›i violoniÈ™ti. Este creată o trupă de rock „rea È™i agresivă”, compusă din È™ase oameni (două viori electrice, violoncel electric, chitară bas, chitară electrică È™i baterie), care susÈ›ine concerte o vreme, cu mult succes la public, fiind un concept nou pe acele timpuri. DeÈ™i Nicolae Covaci era singurul român din formaÈ›ie, după un an cu 8-14 ore de repetiÈ›ii zilnic, fiecare membru al formaÈ›iei È™tia să cânte piesele consacrate, în limba română, fără accent. De acest lucru, liderul formaÈ›iei s-a arătat foarte mândru.

În 1980, Nicolae Covaci, alături de noua formaÈ›ie, pune bazele unei opere rock, intitulată „Empire of Vampires”. Din aceasta făceau parte È™i piesa titulară È™i „Running”, apărute ceva mai târziu pe discuri. Covaci dorea nu atât respectarea adevărului istoric, ci mai ales urmărirea È™i punctarea motivaÈ›iilor psihologice pe care le-a avut Vlad ÈšepeÈ™ în acÈ›iunile sale.

In acelaÈ™i an, formaÈ›ia participă la Festivalul de Muzică Pop al DebutanÈ›ilor, organizat în Würzburg, È™i primeÈ™te premiul „Deutsche Phonoacademie”, apărând cu piesa „Stars Dance” pe compilaÈ›ia live „Folk, Lied, Song – Nachwuchs Festival '80”. În 1981 este scos primul disc occidental al formaÈ›iei, aflată deja sub numele de „Transsylvania Phoenix”, pentru a nu fi confundată cu o formaÈ›ie similară. Este intitulat „Transsylvania” È™i înregistrat în formula N. Covaci (chitări, voce), Mani Neumann (vioară, voce), Tom Buggie (chitară bas), Ovidiu Lipan (baterie), Sabin Dumbrăveanu (violoncel) È™i Ivan Kopilović (voce). Discul este bine primit, însă după epuizarea primelor 5.000 de exemplare, în numai câteva zile de la lansare, „Belaphon” a refuzat să mai scoată È™i o a doua ediÈ›ie. Producătorii au replicat că nu sunt dispuÈ™i să deschidă o nouă piață pentru asemenea gen de muzică. Lipsită de sprijin consistent È™i având astfel de piedici în față, formaÈ›ia se desparte iar, pentru o perioadă mai lungă.

Ovidiu Lipan se implică în diverse proiecte. Cântă în È™i alături de Eruption, Gilbert Bécaud, Ginger Baker (fost în formaÈ›ia Cream), Herman Rarebell (Scorpions), Rated X.

Josef Kappl rămâne basist în formaÈ›ia Lake până în 1986, continuând totodată o serie de proiecte personale, alături de Heinz Rudolf Kunze (1981-1994), iar mai apoi È™i de Tudor (Toscho) Todorović cu care a scos două discuri de blues („Serious Fun” în 1996 È™i „Back by Popular Demand” în 1999).

Erlend Krauser a cântat cu Roter Mund, după care, din 1985, a înregistrat È™ase LP-uri solo (începând cu „Ambrosia”). „Flight of the Phoenix”, lansat în 1991, a ajuns pe locul 20 în „Top New Age” al revistei americane „Billboard”. Între timp a devenit profesor de chitară È™i a mai avut o serie de alte colaborări muzicale cu Goombay Dance Band, Taco È™i James Last. Colaborările cu Phoenix au fost sporadice, fiind legate mai mult de proiectele lucrate împreună cu liderul Nicolae Covaci: în 1986 È™i 1987 operele de la teatrul din Osnabrück, iar în 2000 albumul „În umbra marelui U.R.S.S.”.

Mircea Baniciu, rămas în È›ară, scoate câteva discuri folk („Mircea Baniciu” - 1980, „TristeÈ›i provinciale” - 1981, „Ploaia” - 1984, „Secunda 1” - 1989, „Secunda 2” - 1992) apreciate de public. În concerte cântă totodată È™i hiturile mai vechi (Andri Popa, Mugur de fluier, Mica Èšiganiadă etc.), păstrând vie astfel legenda Phoenix în rândul noilor generaÈ›ii din România.

Günther Reininger emigrează È™i el în Germania Federală, la începutul anilor '80, întemeindu-È™i o familie. Cu toate că È™i-a înfiinÈ›at un studio bine echipat, cu posibilitatea înregistrării pe 16 canale, dotat cu toate efectele posibile, È™i având 6 - 8 claviaturi de ultimă oră, muzica a rămas pentru el un hobby. S-a apucat de pictură È™i È™i-a dedicat timpul cu precădere familiei sale.

 

Mani Neumann, împreună cu Ulli Brand, pe care îl întâlnise din 1979, È™i cu basistul Ecke Volk, înfiinÈ›ează în 1982 Trio Farfarello, „pur È™i simplu pentru că vechiul Düsseldorf avea nevoie de trio-ul său, care să facă muzică la un nivel superior” . Mani va păstra strânse legături cu Nicolae Covaci de-a lungul acestei perioade, având să declare mai târziu: „Farfarello a avut mare succes la vremea respectivă, dar ei au fost, bineînÈ›eles, influenÈ›aÈ›i de muzica grupului Phoenix”.

 Nicu Covaci – absolvent al Facultății de Arte Plastice din TimiÈ™oara – se reapucă de pictură È™i sculptură. Predă arta plastică în Osnabrück È™i creează o serie de tablouri, cel mai cunoscut fiind giganticul „Gladiator 2000” (1986), expus în exteriorul sălii de sport din acelaÈ™i oraÈ™. Având dimensiuni imense (45 × 6 metri) este realizată printr-o tehnică specială, cu vopsele care intră în pânză, ceea ce face ca pictura să reziste foarte mult timp. Printre altele, la cererea primăriei din Osnabrück, creează o statuie a zeiÈ›ei fertilității („Fruchtbarkeitskönigin”), având forme rubiconde. După ce au văzut lucrarea, membrele unei organizaÈ›ii de femei au protestat vehement, acuzându-l pe Covaci că zeiÈ›a are capul prea mic È™i că „asta e semn de prostie”. Totodată, în opinia lor, sculptorul sugera prin acea statuie că femeia e o maÈ™ină de făcut copii. Drept urmare, statuia i-a fost confiscată lui Nicolae Covaci, el nemairămânând decât cu fotografiile. Chiar È™i astăzi, în Osnabrück sunt expuse, în interior sau în exterior, lucrări de-ale sale. Tot în această perioadă creaÈ›iile lui Covaci participă la o serie de expoziÈ›ii. Este vremea bandelor de motocicliÈ™ti È™i a primului „Jaguar” pe care È™i l-a luat Nicolae Covaci...

Proiectele muzicale ale liderului Phoenix sunt sporadice, în 1983 cântând în duet cu Dzidek Marcinkiewicz. În 1986 este solicitat de primăria din Osnabrück pentru a pune în scenă opera „Evita” (Andrew Lloyd Weber), împreună cu Erlend Krauser, iar un an mai târziu pentru opera „Jesus Christ Superstar” (Andrew Lloyd Weber, Tim Rice), ambele încununate cu un mare succes, încasările teatrului din Osnabrück sporind de aproximativ 5 ori

În 1987 Nicolae Covaci È™i Josef Kappl reîncep colaborarea. Este scos un single, „Ballade For You/The Lark”, conÈ›inând două prelucrări ale unor celebre compoziÈ›ii româneÈ™ti („Balada pentru vioară” din 1880 a lui Ciprian Porumbescu È™i „Ciocârlia”, melodie populară). Producătorul discului este Josef Kappl, care nu apare însă creditat pe copertă ca făcând parte din formaÈ›ie. Cu toate acestea, în această perioadă au compus împreună o serie de piese È™i demouri în limba engleză („Bounty Man” etc.) È™i au cizelat piesele operei „Empire of Vampires”.

În acelaÈ™i an, pe compilaÈ›ia „NDR - HörFest 87” apar două melodii ale formaÈ›iei: „Empire of Vampires” È™i „Die Lerche” (alias „The Lark”).

Anul următor, 1988, aduce două materiale din partea formaÈ›iei Transsylvania Phoenix, care de această dată îl include È™i pe basistul Josef Kappl (totodată È™i producător). Acesta se va ocupa de chitară bas, claviaturi È™i percuÈ›ie sintetizată. „Tuareg/Mr. G's Promises” conÈ›ine două piese cu bătaie lungă înspre Moscova È™i U.R.S.S., unul dintre motivele pentru care titlul lor original („Afganistan”, respectiv „Perestroika”) a fost schimbat la editare. Acest disc a fost urmat de un maxi-single, intitulat doar „Tuareg”, având patru piese („Tuareg”, „Tuareg extended version”, „Mr. G's Promises”, È™i „The Lark”).

Spre sfârÈ™itul anului, vechea formaÈ›ie se reuneÈ™te, o dată cu revenirea lui Ovidiu Lipan È™i a lui Mani Neumann. Sunt susÈ›inute câteva concerte în Germania Federală, continuate È™i în anul următor.

Din 1989 datează o înregistrare făcută de Mircea Florian la o întâlnire în trei, la care au participat È™i Nicu Covaci È™i Nicu Vladimir. Au fost imortalizate piese în stadiul de proiect, printre care „Iovano” (apărută pe disc abia în 1999) È™i [MăicuÈ›a], încă neînregistrată.

Pe 20 decembrie 1989 are loc un concert în „Hyde Park” din Osnabrück, în timpul căruia membrii formaÈ›iei sunt anunÈ›aÈ›i despre RevoluÈ›ia începută în România. Membrii Phoenix izbucnesc în lacrimi de bucurie pe scenă È™i dedică acel concert evenimentelor din È›ară. Materialul înregistrat în timpul acelui concert va fi utilizat mai apoi în 1990, pentru a produce un nou album.

Revenirea. Anii '90

În primele zile ale lui ianuarie 1990 Nicu Covaci se reîntoarce cu trenul în România, reuÈ™ind să apară în prima ediÈ›ie de după RevoluÈ›ie a emisiunii „Meridianele cântecului”, prezentată de Octavian Ursulescu la TVRL. În cursul anului, i se vor lua mai multe interviuri, uneori împreună cu Mircea Baniciu. În acestea, liderul formaÈ›iei dezvăluie pentru prima dată în mod public câteva din simbolurile ascunse de textierii formaÈ›iei în piesele perioadei 1967 - 1976. Tot în ianuarie se reîntoarce È™i Ovidiu Lipan, aducând 24 t de ajutoare pentru municipiul IaÈ™i. În aceeaÈ™i lună, Moni Bordeianu È™i Erlend Krauser — foÈ™ti membri ai formaÈ›iei — înregistrează „Păsări albe”, o piesă dedicată RevoluÈ›iei È™i românilor ce au participat la înfăptuirea acesteia.

În luna mai are loc prima întâlnire a lui Nicolae Covaci cu publicul român, după o absență de 13 ani, la festivalul de la „Palatul Copiilor” din BucureÈ™ti, unde, împreună doar cu Mircea Baniciu È™i cu Mani Neumann, cântă câteva piese vechi cunoscute. Tot publicul (6 - 7.000 de oameni), printre care cei mai multi erau născuÈ›i după plecarea clandestină în Germania a formaÈ›iei, demonstrează că È™tiu toate textele, silabă cu silabă. Acest fenomen se va repeta la fiecare concert Phoenix din această perioadă. A doua zi are loc un concert susÈ›inut împreună cu câÈ›iva prieteni.

Nicolae Covaci dorea organizarea mai multor concerte în È›ară, începând cu PaÈ™tele acelui an, drept pentru care a contactat câteva firme specializate din străinătate. Acestea i-au promis sprijinul până în ultima clipă, după care s-au retras.Singura realizare notabilă din acest punct de vedere a aparÈ›inut mai vechiului baterist al formaÈ›iei, Costin Petrescu, care a reuÈ™it împreună cu AsociaÈ›ia Românilor din Paris să organizeze un concert în capitala FranÈ›ei, în sala La Cigalle, pe 31 martie 1990. AcÈ›iunea a reprezentat concertul reunirii, în formaÈ›ia întregită revenind Mircea Baniciu. SecÈ›ia ritmică era asigurată atât de Ovidiu Lipan (baterie) cât È™i de Costin Petrescu (percuÈ›ie), acesta din urmă aducând un set de vreo 35 de tobe diferite, clopote, È™i un gong chinezesc. La vioară a cântat de acum nelipsitul Mani Neumann. Concertul a avut drept scop adunarea de fonduri pentru România. Günther Reininger a declinat participarea sa la concert, datorită mai multor probleme pe care le avea la acea dată, dar a mărturisit ulterior că regretă. După acest eveniment, era proiectat un concert monumental, al revenirii în È›ară, de data aceasta la TimiÈ™oara, dar el nu a mai putut fi susÈ›inut din lipsă de organizatori.

În vara lui 1990 sunt realizate înregistrări în sala Hyde Park din Osnabrück, Germania, acestea fiind folosite la producerea unui nou material. Vocea lui Mircea Baniciu a fost înregistrată È™i adăugată ulterior, în „Studio N” din Köln, Germania, iar masterizarea a fost făcută în „Happy Valley Studios” din Osnabrück. Producător a fost Josef Kappl.

Înregistrările s-au făcut digital, cu echipament profesionist (3 magnetofoane cu 32 de canale fiecare, cu posibilitate de cuplare între ele; 3 mese de mixaj computerizat etc.), în acest mod fiind finisate 18 piese. IniÈ›ial se dorea editarea unui disc intitulat „Phoenix”, în colaborare cu o casă de discuri occidentală, iar albumul trebuia să apară în È›ară în perioada august - septembrie. NereuÈ™ind această variantă, în octombrie produsul a fost adus în România È™i propus Electrecordului spre editare, având ca termen de lansare decembrie 1990. Datorită faptului că oferta casei româneÈ™ti de discuri nu acoperea nici măcar pe jumătate costurile producÈ›iei, negocierile au fost întrerupte, iar materialul a fost pus „la sertar”. Acesta a fost scos pe piață oficial mult mai târziu, în 1997, fiind intitulat „Aniversare 35”, deÈ™i o variantă piratată a acestuia apăruse cu circa doi ani înainte.

În acelaÈ™i timp, Radio TimiÈ™oara Liberă, în cadrul serialului „Istoria muzicii rock”, a difuzat o serie de 5 emisiuni a câte o oră despre Phoenix (ciclu intitulat „Phoenix - istoria unui mit”), în care au fost prezentate o serie de piese inedite È™i au fost rememorate multe întâmplări din cadrul formaÈ›iei. Printre invitaÈ›ii realizatorului Petru Umanschi s-au aflat Bela Kamocsa È™i Sorin Barca. Nicu Covaci nu a putut fi prezent live, în acele zile purtând negocieri la BucureÈ™ti, cu Electrecordul, dar Umanschi îi luase un interviu înregistrat pe bandă, cu câteva zile înainte.

Tot în 1990 a fost vehiculată ideea înființării unor fan-cluburi Phoenix, în BucureÈ™ti È™i la TimiÈ™oara, locuri în care să se găsească informaÈ›ii la zi cu privire la activitatea formaÈ›iei, autografe, discuri, fotografii È™i înregistrări deosebite.

Pentru luna decembrie 1990 fusese proiectată o apariție televizată de trei ore, o retrospectivă la care să fie prezenți și foști membri ai formației. Nici acest eveniment nu a mai putut fi realizat.

La festivalul Rock '91, susÈ›inut pe 1 È™i 2 iunie 1991, în Parcul Tineretului din BucureÈ™ti, organizatorul Dorian Ciubuc a invitat È™i formaÈ›ia Phoenix, la sugestia lui Iuliu Merca. Acest eveniment a reprezentat concertul de revenire a formaÈ›iei în È›ară. Din componenÈ›a iniÈ›ială lipsea basistul Josef Kappl, locul său fiind luat de Dietrich (Dixie) Krauser, fratele lui Erlend. Totodată, au fost cooptate È™i două foste membre ale formaÈ›iei Catena, anume Anca Vijan Graterol È™i Ortansa Păun. Succesul repurtat în timpul concertului (după organizatorul Dorian Ciubuc ar fi fost prezenÈ›i peste 60.000 - 70.000 de spectatori[36]) l-a determinat pe liderul Nicolae Covaci să plănuiască din nou un turneu naÈ›ional al formaÈ›iei Phoenix.

 

 Organizatorul turneului avea să fie Dan ChiÈ™u, cel care, în 1975, colaborase cu formaÈ›ia la relizarea spectacolului „Cantofabule - Însă eu...”. Acesta a adus aparatură È™i o instalaÈ›ie de sunet din Lituania, pentru a putea beneficia de un spectacol la standarde înalte. Totodată a realizat o publicitate pe scară largă a evenimentului.

Turneul s-a desfășurat în septembrie 1991, formaÈ›ia avându-l, de această dată, pe Josef Kappl la bas. Dan ChiÈ™u dorea să îl aducă È™i pe Günther Reininger, însă acesta „a fost imposibil de convins”. În conferinÈ›a de presă susÈ›inută pe 15 septembrie la Athenée Palace s-a declarat că se aÈ™teaptă o medie de 10.000 de spectatori pe concert, precum È™i că primul concert, programat a fi susÈ›inut la ChiÈ™inău, a fost anulat din motive neelucidate. Totodată, s-au luat măsuri pentru înregistrarea video È™i audio a concertelor, în vederea unui eventual disc live ori a unui film al turneului. În 1990, Nicu Covaci scosese în Germania un single, intitulat „Ciocîrlia/Perestroika”, ce conÈ›inea mai vechile piese „The Lark” (1987) È™i „Mr. G's Promises” (1988). Acest disc, realizat în 5.000 de exemplare, era destinat împărÈ›irii către fani în cadrul acestor concerte, prin tragere la sorÈ›i. În cele din urmă, însă, a ajuns să fie vândut pe stradă, contra sumei de 100 lei.

În turneu au fost cuprinse mai multe oraÈ™e importante din È›ară: BucureÈ™ti (19 septembrie), IaÈ™i, Cluj (22 septembrie), TimiÈ™oara (24 septembrie) È™i ConstanÈ›a (27 septembrie), în deschiderea concertelor cântând, timp de jumătate de oră Mircea Florian.

Pe parcursul concertelor, membrii formaÈ›iei au rămas plăcut impresionaÈ›i de faptul că spectatorii, cei mai mulÈ›i tineri născuÈ›i după plecarea lor în Germania, le È™tiau textele „silabă cu silabă”. Începutul concertului timiÈ™orean — După minirecitalul lui Mircea Florian — l-au făcut dubaÈ™ii din BrăneÈ™ti. Potrivit liderului formaÈ›iei, scenele impresionante nu au lipsit:

„În TimiÈ™oara, când am cântat acel cântec-imn pentru TimiÈ™oara, tot stadionul au aprins lumânări [...] È™i s-au pus în genunchi... Cântam, È™i aud că sună tot mai prost: n-am mai auzit aia, n-am mai auzit aia; când mă întorc, băieÈ›ii plângeau. Pe scenă nu se mai putea cânta. Iar eu, cu noduri în gât până aici, m-am chinuit să termin piesa, trebuia terminată cumva, indiferent cum...” —Nicu Covaci

Tot în 1991, casa de discuri „Electrecord” a scos un disc, intitulat „Remember Phoenix” (titlul de pe eticheta discului diferă: „Negru Vodă”), ce cuprindea mai multe piese ale formaÈ›iei de pe discurile din 1968, 1969, 1972 È™i 1973. Acest disc a fost editat È™i pe casetă audio. În aceeaÈ™i perioadă apar casetele-compilaÈ›ii „Phoenix (1)” È™i „Phoenix (2) ”.

La începutul anului 1992, ulterior terminării turneului naÈ›ional, Nicu Covaci împreună cu Dan ChiÈ™u au pus bazele următorului proiect al formaÈ›iei: noul album „SymPhoenix/TimiÈ™oara”. Acesta urma să fie realizat la un nivel superior celor anterioare, prin cooptarea unui grup simfonic (Orchestra Filarmonicii din BucureÈ™ti) È™i a două grupuri vocale („Song” È™i „Grupul de «popi»”). Dan ChiÈ™u a reuÈ™it să îi aducă la BucureÈ™ti È™i să îi cazeze acolo, „într-o perioadă cumplită de iarnă”, pe Mani Neuman — care va fi È™i dirijorul orchestrei —, pe noul basist Volker Vaessen, pe chitaristul Ulli Brandt È™i pe inginerul de sunet Klaus J. Eisner.

 

 Costurile au fost, potrivit producătorului Dan ChiÈ™u, imense, s-a plătit masterizarea, iar publicitatea a avut alocată, pentru prima dată în România, suma de 10.000$. Nicolae Covaci s-a declarat foarte mulÈ›umit de rezultat: „piesele înregistrate sunt aÈ™a cum mi le-am dorit eu să fie iniÈ›ial. [...] Această producÈ›ie este prima de care pot spune că sunt mulÈ›umit”.Noul material a fost promovat, în avanpremieră, la Festivalul de muzică uÈ™oară de la Mamaia, în vara anului 1992. DeÈ™i s-au oferit să participe gratuit, cu orchestră È™i cor, È™i la Festivalul „Cerbul de Aur” (reluat după o pauză de 21 de ani), au fost refuzaÈ›i. Albumul a fost lansat la TimiÈ™oara pe 20 decembrie 1992 aducând o noutate: primul compact disc cu Phoenix, pe lângă varianta pe (dublu) disc È™i cea pe casetă audio. Totodată, a fost pregătită o ediÈ›ie de lux a discurilor (cca. 1.000 bucăți), ce beneficia de o grafică deosebită, precum È™i de o fotografie cu membrii Phoenix È™i autografele acestora. TotuÈ™i, în momentul lansării CD-urile nu fuseseră terminate. Aveau să apară pe piață abia în 1993. Acest nou produs a fost promovat È™i printr-o serie de concerte, desfășurate în luna decembrie a acelui an. OraÈ™ele cuprinse au fost: BucureÈ™ti (15), Craiova (18), TimiÈ™oara (20), BraÈ™ov (23), PloieÈ™ti (25), Brăila (26) È™i ConstanÈ›a (29). Deoarece au existat niÈ™te diferende de ordin material, Nicu Covaci a renunÈ›at la serviciile lui Mircea Baniciu. Ca solist vocal a evoluat DragoÈ™ Bădoi (ex DirecÈ›ia 5), împreună cu invitatul special Tony Putrino (cel care a câÈ™tigat premiul de popularitate la ediÈ›ia din acel an a festivalului din BraÈ™ov).

Casa de discuri „Electrecord” a profitat de publicitatea iscată de noul album È™i a reeditat, în acelaÈ™i timp, LP-urile din anii 70. Oferindu-le pe piață la un preÈ› mult inferior (de exemplu 26 lei „Mugur de Fluier” față de 1.000 lei „Symphoenix/TimiÈ™oara”), a reuÈ™it să vândă peste 100.000 de unități. Ca o ironie, „Electrecord” a înmânat discul de aur chiar lui Dan ChiÈ™u, reprezentantul formaÈ›iei Phoenix.

În 1992 formaÈ›ia a fost invitată să susÈ›ină un concert la Sevilla È™i a efectuat un turneu în S.U.A. È™i Canada. Tot din 1992 datează È™i un concert inedit, susÈ›inut pe unul din holurile Politehnicii din BucureÈ™ti. Au participat Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Mani Neumann, Ovidiu Lipan (?) È™i Volker Vaessen.

 

La sfârÈ™itul lui 1992 a luat ființă È™i cel de-al doilea fan-club Phoenix, de data acesta la TimiÈ™oara, sub coordonarea FundaÈ›iei Independente pentru Tineret TimiÈ™. Printre facilitățile oferite membrilor se numărau: intrarea gratuită la concert, accesul cu prioritate la albumele È™i materialele promoÈ›ionale ale formaÈ›iei. În momentul iniÈ›ierii se dorea organizarea unor serate muzicale săptămânale, precum È™i invitarea unor foÈ™ti membri Phoenix să povestească despre formaÈ›ie.

Pentru anul 1993 s-au conturat trei evenimente: apariÈ›ia monografiei formaÈ›iei, intitulată „Adevărata istorie a formaÈ›iei Phoenix”, realizarea unui film documentar pe baza acesteia È™i punerea în scenă a operei-rock „Empire of Vampires”, cu versuri în româneÈ™te compuse de Șerban Foarță. Totodată, Nicu Covaci dorea să înfiinÈ›eze o mică editură È™i o casă de discuri. Nici unul dintre aceste proiecte nu a fost finalizat în acel an. FormaÈ›ia cânta în continuare cu Volker Vaessen la chitară bas È™i DragoÈ™ Bădoi ca solist vocal.

Tot în 1993 „Electrecord” a lansat compilaÈ›ia „Evergreens” — pe CD È™i casetă audio —, devansând compact discul „Symphoenix/TimiÈ™oara”, a cărui apariÈ›ie pe piață întârzia. IniÈ›ial se dorise o reeditare a „Ciclului anotimpurilor” pe suport modern. Datorită faptului că nu a fost consultat asupra formei finale, precum È™i selecÈ›ia defectuoasă prezentă pe compilaÈ›ie l-au nemulÈ›umit profund pe liderul Nicolae Covaci. Practic CD-ul începea cu trei piese de pe EP-urile formaÈ›iei, continua cu întreg albumul „Cei ce ne-au dat nume” È™i se sfârÈ™ea cu o selecÈ›ie de pe „Mugur de fluier”.

În acelaÈ™i an, casa de discuri „Fanny” din Belgia a scos o copie pirat a albumului Cantafabule, tot pe CD, supranumită „Cant of a Bule”. Însă sunetul È™i transpunerea de pe discul de vinil erau sub standarde.

 Anul 1994 a adus cu sine plecarea vocalistului DragoÈ™ Bădoi din formaÈ›ie. Nicolae Covaci a considerat că stilul acestuia de a cânta este „bun, dar uÈ™urel”, neconcordând cu linia haiducească a formaÈ›iei.

Între realizări sunt de menÈ›ionat două concerte la BucureÈ™ti È™i la TimiÈ™oara în formula anilor '60 (Nicu Covaci, Moni Bordeianu, Bela Kamocsa, Pilu Ștefanovici), prilejuite de apariÈ›ia monografiei „Phoenix, însă eu...”. De menÈ›ionat este faptul că drumul muzicienilor de la BucureÈ™ti la TimiÈ™oara a fost deschis de către maÈ™inile de poliÈ›ie, toate zborurile fiind suspendate din cauza vremii. Cartea amintită, scrisă de Nicu Covaci, surprinde activitatea formaÈ›iei din perioada 1962 - 1977 într-o manieră uÈ™or romanÈ›ată. Volumul al doilea, dedicat perioadei ulterioare È™i intitulat „Phoenix, dar eu...”, era programat să apară în primăvara lui 1995, însă din anumite motive Nicu Covaci nu l-a mai scris atunci.

„Multă vreme nu am fost decis să dezvălui totul. Lumea o să-È™i schimbe impresia despre Phoenix. Ei vor să aibă niÈ™te idoli perfecÈ›i, intangibili È™i adevărul este că artiÈ™tii sunt departe de a fi niÈ™te îngeri.” —Nicolae Covaci, interviu în revista Playboy

“Phoenix, însă eu...” a fost apreciată de Uniunea Scriitorilor ca una dintre puÈ›inele mărturii autentice de la jumatătea anilor '90 despre viaÈ›a tineretului în România anilor '60-'70[44].

Tot acum este reluat proiectul „Empire of Vampires” — „Împăratul Vampirilor”, de data aceasta renunÈ›ându-se la ideea de stage performance. Cu scenariul È™i piesele finalizate, se încerca găsirea unui producător dispus să finanÈ›eze un film artistic. În acest sens a fost făcută o sesiune de înregistrări; piesa „I need a friend”, ca soundtrack principal al filmului, urma să apară È™i pe un album viitor. DorinÈ›a liderului Phoenix era ca pelicula să fie regizată la Hollywood, iar în ea să joace actori celebri.

Paralel cu aceste activități, Nicu Covaci a realizat un proiect solo, înregistând piesa „Neverending Fight”. Ea a beneficiat de un videoclip produs de Antena 1.

În 1995 apare un alt material pirat: este vorba despre „Pasărea Rock”, ce cuprinde o parte din piesele înregistrate în 1990 È™i cele două prelucrări de pe single-ul „Ballade For You/The Lark”. Nicolae Covaci a reacÈ›ionat prompt, dând în judecată casa respectivă de discuri.În 1996 este reeditat albumul „Cantofabule”, de data aceasta cu denumirea corectă: „Cantafabule”. Diferă însă coperta (creaÈ›ie a lui Nicu Covaci, menită să o evoce pe cea iniÈ›ială a lui Valeriu Sepi, cenzurată în 1975) È™i ultima piesă, „Phoenix”, care nu se mai termină cu acel solo de pian electric ci reia imnul „Fie să renască” enunÈ›at la finalul primei compoziÈ›ii de pe album. În urma unui scurt turneu prin È›ară formaia susÈ›ine È™i un concert extraordinar la Sala Radio, pe 21 decembrie, în formula N. Covaci, J. Kappl., M. Neumann, D. Marcinkiewicz È™i O. Lipan, la care s-a adăugat orchestra radiodifuziunii È™i un cor mixt. Este prezentată pentru prima dată publicului român piesa „(The tale of) Baba Novak”, cu textul original în limba engleză. Nicu Covaci compune piesa „Ceata” pentru a susÈ›ine campania electorală a ConvenÈ›iei Democrate Române aceasta rămânând singura oară când s-a apropiat de politică.

În 1997 au fost lansate pe piață înregistrările din 1990, sub forma albumului „Aniversare 35”. Acest eveniment a prilejuit reunirea formaÈ›iei pentru a susÈ›ine câteva concerte în BucureÈ™ti È™i TimiÈ™oara. Pe 9 august este înfiinÈ›at clubul „Phoenix” din ConstanÈ›a.Tot în acest an apare albumul „Phoenix dance explosion” al formaÈ›iei Proiect K1, ce conÈ›ine compoziÈ›ii Phoenix interpretate într-o manieră techno-dance. Cea mai de succes prelucrare s-a dovedit a fi piesa „Fată Verde” (realizată după „Ochii negri, ochi de È›igan”).

„Cei de la K1 au fost foarte simÈ›iÈ›i să vină să mă întrebe dacă pot să preia din piesele mele. Le-am spus să le facă aÈ™a cum le cere limbajul lor, nu doar să înlocuiască cu keyboards acolo unde era chitară. Să le rupă în bucăți È™i să le asambleze din nou. Unde au avut curaj să facă asta, le-a ieÈ™it, unde au fost timoraÈ›i ca în „Canarul” a fost slăbuÈ›. „Nunta” È™i „Fată Verde” au ieÈ™it în schimb foarte bine.” —Nicu Covaci, interviu în Playboy

În 1998 este lansat albumul de restituiri „Vremuri, anii 60...”. Acesta cuprindea, în afară de cele 6 piese româneÈ™ti de pe primele EP-uri ale formaÈ›iei, încă È™apte melodii din aceeaÈ™i perioadă, înregistrate la Radioteleviziunea Română sau în particular, cu aparate artizanale. Albumele lansate în 1997 È™i 1998 sunt promovate printr-o serie de concerte în vara lui 1998.Tot în 1998, după o pregătire de jumătate de an, a fost pus în scenă spectacolul Cantafabule (supranumit remix). Acesta consta din piesele reorchestrate ale vechiului album din 1975, alături de altele noi sau de pe alte albume („Păpăruga”) È™i de o serie de interludii. Partea muzicală era dublată de proiecÈ›ii de film È™i balet pe scenă. Spectacolul a fost susÈ›inut în È™ase mari oraÈ™e din È›ară. După terminarea spectacolului, IonuÈ› ContraÈ™ se alătură formaÈ›iei pe post de manager (din 2004), iar mai apoi pe post de percuÈ›ionist (din 2005).

Anul 1999 aduce cu sine reeditarea pe CD a albumelor „Cei ce ne-au dat nume” È™i „Mugur de fluier”. În mai apare compilaÈ›ia „Club A - The Best Of”, pe care este prezentă È™i formaÈ›ia Phoenix, cu piesa „Mica Èšiganiadă”. În acest an, componenÈ›a formaÈ›iei se schimbă. Dintre vechii membri mai rămân doar Nicu Covaci È™i Mani Neumann, alături de care vor cânta Tavi Colen È™i Alin Oprea din formaÈ›ia Talisman, Lucian Cioargă (ex-Taxi) la tobe È™i mai târziu Volker Vaessen la chitară bas È™i Dzidek Marcinkiewicz la clape. Este lansat un maxi-single cu trei piese, intitulat „Ora-Hora”, pe care iniÈ›ial fusese programată să apară È™i melodia „Baba Novak”. Acest material, precum È™i un turneu prefaÈ›au albumul ce avea să apară peste un an.

AÈ™adar, în 2000 este scos albumul „În umbra marelui urs” (ortografiere greÈ™ită care avea să fie corectată abia în 2003, la reeditare: „În umbra marelui U.R.S.S.”), fără lansare însă. Urmează o serie de concerte, atât în È›ară cât È™i în străinătate, la care a fost dăruit, o dată cu biletul, È™i câte un exemplar reeditat al maxi-single-ului „Ora-Hora”. Din cauza unor dificultăți ivite pe parcurs, turneul din România a fost întrerupt la jumătate. În Germania s-a pus în vânzare È™i o casetă video, cuprinzând scene din concert È™i purtând acelaÈ™i nume: Ora-Hora. De asemenea, este finalizată È™i o variantă în limba engleză a albumului, intitulată „In the Shadow of the Big Bear” având ca solist vocal pe Malcom J. Lewis (fostul basist al trupei „Black Sabbath”). Cu toate acestea, nu au beneficiat de promovare din partea casei de discuri, drept pentru care au reziliat mai târziu contractul.

După 2000

În 2001 formaÈ›ia se reuneÈ™te în componenÈ›a anilor '70 (împreună cu Mani Neumann) È™i susÈ›ine un concert privat în decembrie la Opera din BucureÈ™ti. La chitară bas va cânta pentru moment Eugen Tegu. Piesa „În umbra marelui U.R.S.S.” apare pe compilaÈ›ia „Rockada”, editată de revista „Fan hits & posters”.

 În 2002 este susÈ›inut un al doilea concert la Operă, de data aceasta pentru publicul larg. La chitară bas revine Ioji Kappl. În vară, Phoenix participă la festivalul de la Mamaia cu spectacolul intitulat „A fost odată în România”, invitaÈ›ii surpriză fiind Moni Bordeianu È™i Gheorghe Zamfir. După acest eveniment, în octombrie, are loc un nou concert privat la Operă, dedicat celor care au sprijinit formaÈ›ia de-a lungul timpului, primul dintre cele două dedicate aniversării a 40 de ani de activitate muzicală a formaÈ›iei. Concertul aniversar, „Phoenix - 40 ani de succes” reunea o mulÈ›ime de invitaÈ›i surpriză: vechi membri ai formaÈ›iei (Moni Bordeianu, Kamocsa Bela, Pilu Ștefanovici - care nu va putea ajunge însă, Liviu Butoi, Valeriu Sepi, Costin Petrescu, Dzidek Marcinkiewicz, Volker Vaessen, Lucian Cioargă, Eugen Tegu, Alin Oprea, Tavi Colen, Ulli Brand) È™i invitaÈ›i speciali (Gheorghe Zamfir, Malcom J. Lewis, Jools Cooper, Sistem, Da Capo È™i SymPhoenix Orchestra). Acest concert a fost organizat cu sprijin din partea Guvernului României. În seara zilei de 11 octombrie 2002, timp de 5 ore, a fost susÈ›inut cel de-al doilea concert, la Sala Polivalentă, pentru publicul larg. Într-un interviu din 2002 Nicolae Covaci declara că, dacă ar fi fost lipsit de ajutor în organizarea concertului aniversar, ar fi intenÈ›ionat să pună capăt activității formaÈ›iei Phoenix.

„În lume nu există, după È™tirea mea, decât două grupuri care se află pe scenă după 40 de ani: Phoenix È™i Rolling Stones.” —Nicu Covaci

 

Tot în 2002, realizatorul TV Doru Ionescu produce primele două părÈ›i ale „Integralei Phoenix 40”, prilejuite atât de momentul jubiliar cât È™i de recentele descoperiri în arhiva Televiziunii Române. Episodul I („Vremuri”, difuzat pe 29 iulie) surprinde perioada beat a formaÈ›iei (1962 - 1970), prezentând primele filmări È™i videoclipuri realizate între 1968 È™i 1969. Cei intervievaÈ›i au fost Nicu Covaci, Bela Kamocsa, Mircea Baniciu, Petru Umanschi, Aurel Gherghel, Octavian È™i Florin Silviu Ursulescu, Florian PittiÈ™, Paul Grigoriu, George Stanca, Camil Petrescu jr. È™i Doru TufiÈ™. Al doilea episod („Cei ce ne-au dat nume”, difuzat pe 12 august) trece în revistă perioada anilor 70, cu filmările de la televiziune. Au fost intervievaÈ›i: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Costin Petrescu, Ovidiu Lipan-Țăndărică, textierul Șerban Foarță, ziariÈ™tii Petru Umanschi, Octavian È™i Florin Silviu Ursulescu, George Stanca È™i Daniela Caraman-Fotea, actorul - colaborator Florian PittiÈ™, cercetătorul Andrei OiÈ™teanu, operatorul È™i DJ-ul Adrian Valentir.

 

Tot în 2002 casa de discuri EMI Electrola scoate pe piață un disc-pirat intitulat „Music Heritage”. Acesta cuprinde piese de pe CD-urile Vremuri, anii 60... (1998) È™i Mugur de fluier (1999).

În 2003 este reeditat albumul „În umbra marelui U.R.S.S.”, de data aceasta la „Electrecord”, având adăugată o nouă piesă („Ceata I”). De PaÈ™ti este susÈ›inut un concert de 3 ore împreună cu formaÈ›ia Humble Pie. În acest an apar următoarele două episoade din „Integrala Phoenix 40”. Al treilea („Fie să renască”, difuzat pe 28 ianuarie) surprinde perioada anilor 80 È™i aduce elemente inedite: interviuri în premieră cu Ioji Kappl, Moni Bordeianu, Valeriu Sepi È™i Paul Șuvăgău (luate în dimineaÈ›a concertului aniversar din 11 octombrie 2002), primele interviuri din '90 cu Nicu Covaci, Mircea Baniciu È™i Moni Bordeianu, luate la BucureÈ™ti È™i Osnabruck, noi imagini din anii '70 (filmate de Ioan Cărmăzan), muzică È™i fotografii din anii '80 (inclusiv Nicu Covaci cântând acasă la Mircea Florian în toamna lui 1989), primul concert Phoenix în Romania (la festivalul Rock '91), prima lor reunire de la Paris (în primavara lui 1990), È™i recitalul de la Festivalul de la Mamaia, ediÈ›ia 1992. Toate acestea sunt completate de interviuri luate în 2000 lui Nicolae Covaci È™i lui Ovidiu Lipan. Episodul al patrulea („Phoenix, însă... Nicolae Covaci”, difuzat pe 12 octombrie) este centrat pe perioada anilor 90. Pe lângă filmări private sau din arhiva TVR È™i interviurile cu membrii formaÈ›iei, în emisiune se mai destăinuie È™i Dan ChiÈ™u (scenograf al ultimelor puneri în scenă ale Cantafabulelor în anii '70 È™i artizanul proiectelor Phoenix în primii ani '90), Dorian Ciubuc, cel care i-a adus pentru prima dată în România în anii '90, după mai multe încercări nereuÈ™ite ale altora, Anca Vijan Graterol (membră în formaÈ›ie, atât în Germania cât È™i la începutul anilor '90).

Pe data de 4 aprilie 2003, cu prilejul celor 40 de ani de activitate, Nicolae Covaci primeÈ™te de la Eugen Simion, preÈ™edintele Academiei Române, diploma „DistincÈ›ia culturală”. Florian PittiÈ™ a menÈ›ionat în repetate rânduri faptul că l-a propus pe Nicu Covaci pentru a fi ales membru al Academiei.

În 2004 este cooptat în formaÈ›ie Cristi Gram (ex-Talisman), împreună cu care formaÈ›ia reunită începe lucrul la un nou album. Este efectuat un turneu în Canada, prilej cu care formaÈ›ia scoate o compilaÈ›ie intitulată „Empire of Vampires”, într-un număr limitat de exemplare. Aceasta conÈ›ine piese de pe albumele SymPhoenix/TimiÈ™oara (1992), Aniversare 35 (1997), Vremuri, anii 60... (1998), È™i În umbra marelui U.R.S.S. (2003). Pe 9 octombrie este difuzat episodul al cincelea al „Intergralei Phoenix”, prilejuit de întâlnirea underground organizată în Club A din BucureÈ™ti, pe data de 2 octombrie 2002. Este trecută în revistă toată istoria formaÈ›iei È™i sunt intervievaÈ›i Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ioji Kappl, Moni Bordeianu, Dorel Vintilă Zaharia, Ovidiu Lipan Țăndărică, Costin Petrescu, Mani Neumann, Corneliu „Schwartz” Calboreanu, Octavian È™i Florin Silviu Ursulescu, Aurel Gherghel È™i Dan ChiÈ™u. Ca element inedit, sunt prezentate câteva fragmente audio dintr-o emisiune de la Radio Europa Liberă (datate 1970) în care Cornel Chiriac discută cu Moni Bordeianu despre cenzura unor piese Phoenix din anii '60.

 

 În 2005 formaÈ›ia organizează un turneu în SUA, prilej cu care va edita o compilaÈ›ie special pentru fanii de acolo, intitulată „Go West”. Pe aceasta vor apărea piese ale formaÈ›iei cântate doar în limba engleză, între care două în premieră, ce aveau să apară pe albumul lansat în toamna aceluiaÈ™i an. În È›ară formaÈ›ia susÈ›ine un concert la Sala Palatului (pe 22 mai) pentru ajutorarea sinistraÈ›ilor din TimiÈ™ care fuseseră afectaÈ›i de inundaÈ›ii.

Pe 21 octombrie 2005 Phoenix lansează albumul „Baba Novak” printr-un concert la Sala Palatului. Acest concert va fi înregistrat È™i lansat un an mai târziu pe DVD: „Live at Sala Palatului”, cu prilejul turneului de promovare al noului album. Piesele „Zori de zi” È™i „Mila 2 de lângă 3” au beneficiat de videoclipuri regizate de Tudor Gramescu.

 

În 2006 se desfășoară turneul de promovare al albumului „Baba Novak”, susÈ›inut în perioada 11 - 25 octombrie în 10 oraÈ™e din România (ConstanÈ›a, Brăila, BraÈ™ov, PiteÈ™ti, Craiova, Arad, Cluj-Napoca, BistriÈ›a, IaÈ™i È™i BucureÈ™ti). Fiecare spectator a primit, pe lângă biletul de intrare, È™i un video-CD conÈ›inând videoclipurile „Zori de zi”, „Mila 2 de lângă 3” precum È™i 2 piese din concertul de lansare al albumului („Andrii Popa” È™i „Baba Novak”). Filmările TVR prilejuite de acest turneu au constituit materialul pentru un documentar difuzat în două părÈ›i pe 1 decembrie 2006. Pe 27 noiembrie, „Jurnalul NaÈ›ional” scoate o ediÈ›ie de colecÈ›ie dedicată formaÈ›iei Phoenix[47].

 În februarie 2007, poetul È™i regizorul de teatru Victor Cârcu lansează la o editură din Germania textul operei-rock MeÈ™terul Manole, ilustrat cu schiÈ›ele originale ale lui Valeriu Sepi. La începutul toamnei Mircea Baniciu părăseÈ™te formaÈ›ia din motive personale, fiind înlocuit cu Bogdan Bradu. Acesta din urmă mai cântase alături de formaÈ›ie È™i la începutul anilor 2000, în lipsa lui Baniciu.

Pe data de 12 noiembrie 2007, Nicu Covaci, Florin Bordeianu, Josef Kappl, Manfred Neumann, Bogdan Bradu, IonuÈ› ContraÈ™ È™i Cristi Gram au fost decoraÈ›i de către preÈ™edintele Traian Băsescu cu Meritul cultural în grad de cavaler, în vreme ce Ovidiu Lipan Țăndărică, având deja această distincÈ›ie, a fost înaintat la gradul de ofiÈ›er.

Pe data de 19 noiembrie 2007 Phoenix a susÈ›inut la sala mare a Teatrului NaÈ›ional din BucureÈ™ti concertul aniversar „Phoenix & Friends 45 ani”. Acesta a fost, potrivit unui proiect mai vechi, „unplugged” (acustic) È™i i-a avut ca invitaÈ›i, pe Johnny Răducanu, Gheorghe Zamfir, Dumitru FărcaÈ™, Moni Bordeianu, Marius Mihalache, Stelu Encahe, Ludovic Orban, Cvartetul Passion È™i Tavi Colen. În paralel, Nicu Covaci a realizat o expoziÈ›ie cu lucrări de artă ale sale în foaierul teatrului. Cu o parte din banii strânÈ™i în urma acestui eveniment va fi constituită o „bursă Phoenix” acordată unei persoane meritoase pentru a studia la Institutul S.A.E. din Köln È™i a deveni inginer de sunet cu atestare la nivel european. A fost anunÈ›ată organizarea unui festival cu tematică celtică, precum È™i lansarea în primăvara anului 2007 a unui nou album legat de mai vechiul proiect „AntemioriÈ›a”. Realizatorii tv Doru Ionescu È™i Raluca TamaÈ™ intenÈ›ionează realizarea episodului 6 din „Integrala Phoenix”, cu prilejul anversării celor 45 de ani de activitate (intitulat „Apocalipsa după Phoenix - Baba Novak”).

 

 Pasărea din siglă

Sigla formaÈ›iei reprezintă o pasăre Phoenix stilizată, de culoare roÈ™ie, È™i a fost creată de către Nicolae Covaci. Primele apariÈ›ii ale acesteia datează din 1994. Ulterior aspectul siglei a variat în mică măsură, cele mai frecvente modele fiind:

pasărea având înscris în conturul ei numele „Phoenix”.Cea din urmă variantă este preferată în mod curent, regăsindu-se pe producÈ›iile din 2005 încoace. AceeaÈ™i siglă este utilizată È™i de către casa de discuri „Phoenix Records”.

Legăturile cu formația Farfarello (Germania)

FormaÈ›ia Farfarello, întemeiată în 1982 de către Ulli Brand È™i Mani Neumann (membru Phoenix din 1979), împreună cu basistul Ecke Volk, deÈ›ine în repertoriu multe piese care se regăsesc È™i în discografia Phoenix. Mani Neumann declara în 2006 că „Farfarello a avut mare succes la vremea respectivă, dar ei au fost, bineînÈ›eles, influenÈ›aÈ›i de muzica grupului Phoenix”. Astfel, pe albumul „Farfarello Geschichte 1984 - 1986” apar piesele: „Jovano” (corespunzător lui „Jovano, Jovanke”) È™i „Die Lerche” („Ciocârlia”). Piesa „Der Gallier”, o prelucrare instrumentală a melodiei „Norocul Inorogului”, apare pe albumele „Traumzeit” È™i „Ich Fühle”, iar Balada se găseÈ™te pe albumele „Farfarello und Freunde Live 98” È™i „Farfarello Classics”, pe ultimul împreună cu „Sylvanna” („Strunga”). „Walpurgisnacht” de pe albumul „Ich Fühle” reprezintă solo-ul pe care Mani îl prestează cu succes în concerte, în timpul piesei „Negru Vodă”. De asemenea, pe aproape toate albumele Farfarello se regăsesc teme din compoziÈ›ii Phoenix, existând de altfel două piese care se numesc „Moldau” È™i „Bucuresti” (ultima cu teme din „Orient Expres”). Pe albumul „Live it” este creditat È™i Nicu Covaci, iar Ioji Kappl a colaborat de multe ori È™i încă mai colaborează cu Farfarello. De asemenea, chitaristul Ulli Brand a colaborat cu Phoenix pe albumul „SymPhoenix/TimiÈ™oara”, în 1992.