Asculta Live
LIVE :
Folclor la Horion

Ion Albesteanu


Ion Albeşteanu – pe numele său adevărat Ion N. Şerban – s-a

născut la 27 septembrie 1932 la Slobozia. Părinţii săi proveneau din comuna ialomiţeană Albeşti, Ion a

fost al cincilea copil din cei şapte, câţi au avut soţii Şerban.

Tatăl său, Nicolae

Şerban, ”bun violonist şi dibaci cobzar” i-a fost primul şi principalul dascăl în ale muzicii.

Celălalt dascăl al copilăriei a fost Ionică, fratele mai mare, lăutar vestit în tot judeţul. La 18 ani

se căsătoreşte şi din această primă căsătorie are trei copii.

RecunoaÅŸterea valorii

sale şi seriozitatea cu care lucra s-au materializat în promovarea în 1953 ca dirijor al orchestrei

populare ”Bărăganul” din Slobozia. În perioada 1953-1964 cât a condus această orchestră a obţinut

numeroase premii ÅŸi titluri de laureat la festivaluri ÅŸi concursuri de folclor. ÃŽn 1964 orchestra â

€Bărăganul” participa la Festivalul InternaÅ£ional de Folclor de la Cairo-Egipt, unde obÅ£ine premiul I ÅŸi

Diploma de onoare a primului festival internaţional de acest gen.

Din ce în ce mai

cunoscut datorită succeselor sale şi înregistrărilor de la Radio şi Televiziune, cât şi unor prime

discuri editate de Electrecord, în 1965 lui Ion Albeşteanu i se încredinţează formarea şi conducerea

secţiei de muzică populară a Teatrului de estradă ”Ion Vasilescu” – Bucureşti, cu care realizează

remarcabile succese prin formula, oarecum inedită a spectacolelor de ”estradă folclorică”.

În anul 1966 se recăsătoreşte, soţia sa fiind solista de muzică populară Tiţa Ştefan din Fierbinţi,

cu care a cântat mult timp la Slobozia şi apoi la Bucureşti. Cei doi au un copil – Valentin, absolvent al

Academiei de muzică – secţia vioară – Bucureşti.

ÃŽn perioada 1968-1971, Ion

Albeşteanu lucrează în cadrul Filarmonicii ”George Dima” din Braşov, ca dirijor al orchestrei de muzică

populară ”Mioriţa”. Lucrează în paralel cu mai multe formaţii artistice de amatori din judeţul Braşov

cu care participă la diverse festivaluri în ţară şi străinătate. Cu formaţia ”Poeniţa” câştigă

cel mai important trofeu internaţional care se acordă în materie de folclor – ”Discul de aur” al

Academiei ”Charles Cross” – Franţa, la a XXV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Toamnă de la

Dijon.

Printre soliştii celebri, cu care a făcut imprimări la Radio, Electrecord sau cu

care a susţinut spectacole se numără: Liviu Vasilică, Vasile Zidaru, Viorica Mira, Dumitru Ridescu, Ioana

Marin, Emilia Bubulac, Gheorge Roşoga, Mihai Căluşaru, Tita Ştefan, Nicolae Rotaru, Ioan State, Polina

Manoilă, Mioara Pitulice, Floarea Calotă, Sica Rusu, Elisabeta Turcu, Ileana Mărgărit, Ilie Dărvăreanu,

Maria Cârneci, Romica Puceanu, Ileana Leonte, Maria Ciobanu, Marioara Tănase.

A colaborat cu

solişti instrumentişti celebri: cobzarul Marin Cotoanţă, acordeoniştii Marcel Budală, Ghiţică

Gheorghe, Victor Gore, Mieluţă Iordache, Mihalache Andrei, Bebe de la Petrăchioaia. A lucrat cu cei mai

valoroÅŸi compozitori ÅŸi maeÅŸtri ai baghetei dirijorale: Gheorghe Bazavan, Ludovic Paceag, Mircea Neagu,

Dinu Stelian, Nistor Nicolae.

A pregătit şi a condus în străinătate, la diferite

festivaluri, mai multe ansambluri folclorice: Austria (ansamblul din Constanţa), Danemarca şi Franţa

(ansamblul din Urziceni), Bulgaria (”Doina Ilfovului”, ansamblul Casei de Cultură Buftea), Iugoslavia

(Teatrul ”Ion Vasilescu”), Grecia, Cipru, Turcia, Franţa, Belgia, Olanda (ansamblul ”Poeniţa”), Germania

(orchestra populară a Ministerului Forţelor Armate), Elveţia, Egipt, Israel.

Colaborator

permanent al Radioului, Televiziunii şi Casei de discuri Electrecord în tripla calitate de dirijor,

violonist şi interpret, Ion Albeşteanu a realizat de-a lungul vieţii numeroase înregistrări, discuri,

casete audio ÅŸi CD-uri.

În timpul înăspririi dictaturii, Ion Albeşteanu redevine lăutar

în restaurante din Giurgiu şi Bucureşti. După 1989 desfăşoară o activitate artistică intensă de

înregistrări de discuri şi CD-uri, spectacole, turnee în străinătate, în încercarea sa permanentă de

păstrare a tradiţiei populare autentice. Alcătuieşte taraful ”Ion Albeşteanu” al Muzeului Ţăranului

Român, cu care întreprinde un prim turneu în Franţa în 1992.

ÃŽn anul 1994, pentru

întreaga sa activitate de interpret, dirijor şi mesager al cântecului popular şi lăutăresc, primeşte

premiul ”Ethnos”, acordat de Fundaţia Culturală Ethnos. În acelaşi an, ca o recunoaştere a meritelor

sale deosebite obţinute pe plan naţional şi internaţional, Consiliul local al municipiului Slobozia îi

acordă titlul de cetăţean de onoare al oraşului, lucru care pentru artist valora mai mult decât orice

altă distincţie.

S-a stins din viaţă la 65 de ani, la sfârşitul verii lui 1997, în

comuna Fierbinţi, Ialomiţa. Este înmormântat la Bucureşti.

Comentarii