Asculta Live
LIVE :
De Garda in FM

Ella Fitzgerald


Ella Fitzgerald (n. 25 aprilie 1917, Newport News,Virginia – d. 15

iunie 1996, Beverly Hills,California) a fost o renumită cântăreaţă de jazz americană, supranumită „The

First Lady of Song”. Cu un registru vocal excepÅ£ional de trei octave, s-a remarcat prin puritatea vocei ÅŸi

intonaţiei, o imensă muzicalitate şi prin capacitatea de improvizare, în mod particular în stilul scat. A

primit de 13 ori cunoscuta distincÅ£ie „Grammy Award”. Alături de cîntăreÅ£ele Billie Holiday ÅŸi Sarah

Vaughan, a contribuit la dezvoltarea stilului vocal interpretativ modern în muzica de jazz. Colaborarea ei cu

Louis Armstrong ÅŸi Count Basie, precum ÅŸi numeroasele turnee în cadrul seriei „Jazz At The Philarmonic” au

făcut-o cunoscută în lumea întreagă. Deschisă multor impulse muzicale moderne, de la intonaţiile sud-

americane până la stilul Soul, dar ÅŸi pentru Blues, Swing sau Bebop, Ella Fitzgerald a lăsat posterităÅ

£ii o operă bogată, eternizată în sute de înregistrări discografice.

Biografie

Ella Fitzgerald s-a născut la 25 aprilie 1917 în Newport News,

statul Virginia. În timpul copilăriei visa să devină dansatoare, dar, la sfatul prietenilor, începe să

cânte şi ia parte la mai multe competiţii. În ianuarie 1934, în vârstă de 16 ani, câştigă finala la

„Wednesday Amateur Show” a teatrului „Apollo” din Harlem (New York). Este remarcată de Bardu Ali din

orchestra lui Chick Webb, care o angajează în formaţia lui în 1935 şi Ella începe să cânte cu

regularitate la spectacolele din teatrul „Savoy” din Harlem. ÃŽn acelaÅŸi an înregistrează primul disc cu

titlurile „Are You Here To Stay” ÅŸi „Love And Kisses”, precum ÅŸi celebrul „If You Cant’t Sing It, You’ll

Have to Swing It”. ÃŽn scurt timp se dezvoltă ca excelentă cântăreaţă de Swing, în 1937 revista de jazz

„Down Beat” o alege drept cea mai bună cântăreaţă a anului. După moartea lui Chick Webb în 1939, preia

conducerea orchestrei sub numele de „Ella Fitzgerald and Her Famous Orchestra”. După o scurtă căsătorie

(1940-1942) cu Benny Kornegay, care va fi anulată, începe o carieră ca solistă şi primeşte angajamente

în diverse Nightclubs împreună cu orchestrele „Delta Rhythm Boys”, „Ink Spots” ÅŸi „Mills Brothers”. ÃŽn

1945, înregistrează un deosebit succes alături de trompetistul Dizzy Gillespie ca virtuoasă în genul scat

(improvizaţii vocale fără cuvinte) în stilul Bebop. Doi ani mai târziu apare pentru prima dată pe scena

teatrului „Carnegie Hall” din New York împreună cu saxofonistul Charlie Parker. Cu ajutorul impresarului

Norman Granz începe seria de concerte „Jazz At The Philarmonic”, la care va participa până la desfinÅ£area

acestora în 1967.

Ella Fitzgerald în 1968

¢ntecele interpretate de ea sunt compuse de cei mai cunoscuÅ£i compozitori americani, ca George Gershwin

(împreună cu orchestra lui Nelson Riddle), Cole Porter, Duke Ellington şi înregistrează discuri în

albumele „Ella Sings Gershwin” (1950), „The Cole Porter Songbook” (1956), „The Duke Ellington Songbook”

(1957), „The Irving Berlin Songbook” (1958). ÃŽmpreună cu orchestra lui Duke Ellington, întreprinde turnee

în Europa şi America de Nord. Concertele erau deschise cu celebra compoziţie a lui Duke Ellington, Take the

„A” Train, Ella Fitzgerald fiind una din rarele interprete vocale ale acestei dificile bucăţi muzicale.

Legendare au rămas apariÅ£iile ei alături de trompetistul Louis Armstrong în concerte sau în opera „Porgy

and Bess” de George Gershwin, în care interpreta cu deosebită sensibilitate faimoasa arie „Summertime”.

Ella Fitzgerald: Rhythm Is My Business

Ca actriţă

ÅŸi cântăreaţă a apărut în filmele muzicale „Pete Kelly’s Blues” (1955), „St. Louis Blues” (1958), „Let

No Man Write My Epitaph”. A fost căsătorită cu celebrul bassist Ray Brown.

Cariera sa fu întreruptă în anul 1966 din cauza unei boli grave de ochi (dezlipire de retină). A trebuit

să fie operată ÅŸi timp de multe luni n-a mai apărut în public. ÃŽn anii ’70 înregistrează mai multe

discuri („Take Love Easy”, 1973 cu Joe Pass, „Ella and Oscar”, 1975 cu Oscar Peterson, „A Classy Pair”, 1979

cu Count Basie). În anul 1992 dă ultimul său concert. Starea sănătăţii i se agravează, suferindă de

Diabet, face complicaţii cardio-vasculare şi, din cauza unor obstrucţii arteriale, în 1993 i se amputează

ambele gambe. Ella Fitzgerald moare la 15 iunie 1996 în Beverly Hill,California.

Comentarii