Asculta Live
LIVE :
Hit '80

Electric Light Orchestra


Grupul ELECTRIC LIGHT ORCHESTRA îÅŸi pune bazele în anul 1968 înlocalitatea Birmingham din Anglia. ComponenÅ£a iniÅ£ială a fost: ROY WOOD - născut la data de 8 noiembrie 1946 în Birmingham, voce, flaut, cello ÅŸi chitară; JEFF LYNNE - născut la data de 30 decembrie 1947 în aceeaÅŸi localitate, voce, pian ÅŸi chitară ÅŸi BEV BEVAN - născut sub numele real de BEVERLY BEVAN la data de 25 noiembrie 1945 în aceeaÅŸi localitate - baterie. Cei trei au fost iniÅ£ial membri ai grupului THE MOVE dar noua aventură pe care aveau s-o conceapă era o alternativă la curentul Flower Power apărut timid în Marea Britanie ÅŸi de asemenea. Preiau melodia "I Am The Walrus" a grupului BEATLES, însă pentru a-i adăuga o interpretare mai plină ÅŸi mai caldă, îi cooptează în cadrul trupei pe BILL HUNT (corn francez) ÅŸi STEVE WOOLAM la vioară. Anul era 1971. Cu toate că ambiÅ£iile colegilor săi erau mari, JEFF LYNNE se dovedeÅŸte a fi un tip autoritar ÅŸi nu acceptă alte compoziÅ£ii înafara celor create de el. (Asta se va întâmpla până în anul 1990, an în care LYNNE va părăsi trupa.) Semnează un contract cu casa de discuri Harvest Records (Marea Britanie) respectiv United Art Records în Statele Unite ÅŸi ies pe piaţă în luna decembrie a anului 1971 cu primul album, L.P. ce le poartă numele. "The Electric Light Orchestra" va urca până pe 32 britanic, deschis fiind de single-ul "10538 Overture", ajuns pe locul 9 în Å£ara de baÅŸtină (iulie 1972). STEVE WOOLAM va pleca din formaÅ£ie însă componenÅ£a rămasă va creÅŸte în număr prin venirea lui HUGH McDOWELL - născut la data de 13 iulie 1953, cello; ANDY CRAIG (de asemenea cello), a fostului clăpar al trupei BALLS, respectiv RICHARD TANDY - născut la data de 26 martie 1948 tot în Birmingham ÅŸi a lui WILF GIBSON - născut la data de 28 februarie 1945 în localitatea Dilston, Northumberland la vioară. Cei noi sunt folosiÅ£i pentru o serie de concerte desfăşurate în vara anului 1972 în Marea Britanie, destul de puÅ£in apreciate însă. În octombrie 1972 ROY WOOD părăseÅŸte ÅŸi el formaÅ£ia pentru a pune bazele grupului WIZZARD, luându-i cu el pe HUNT ÅŸi pe McDOWELL. După această plecare masivă, în ELECTRIC LIGHT ORCHESTRA vor veni MIKE EDWARDS (cello) ÅŸi MICHAEL DE ALBUQUERQUE (chitară bass ÅŸi voce) iar COLIN WALKER (cello, născut la data de 8 iulie 1949, Minchinhampton, Gloucestershire) va prelua locul lui ANDY CRAIG, plecat în cariera solo. Cvartetul de bază va menÅ£ine numele de ELECTRIC LIGHT ORCHESTRA ÅŸi în anul 1973 vor scoate pe piaţă un nou album - "E.L.O. 2" (35 UK, 62 USA), album pe care piesa cu numărul trei va fi "Roll Over Beethoven", slab cotată la acea vreme dar mult mai apreciată ani buni după lansare. Piesa este în fapt o versiune după hit-ul clasic semnat CHUCK BERRY, la care E.L.O. adaugă "citate" instrumentale din Simfonia a 5-a a lui Beethoven. În septembrie 1973 apare single-ul "Showdown" (pe faÅ£a A), respectiv "In Old England Town" (pe faÅ£a B), un single ce va reuÅŸi să urce până pe locul 12 britanic. Din păcate însă (am spus de la bun început acest lucru) datorită personalităţii egoiste a lui LYNNE, în cadrul trupei au loc noi miÅŸcări: violonistul MICK KAMINSKI îi va lua locul lui GIBSON iar HUGH McDOWELL se va întoarce în formaÅ£ie, în locul lui WALKER. Astfel, grupul devine septet ÅŸi pentru a concluziona status-ul, revin asupra componenÅ£ei: KAMINSKI, McDOWELL, LYNNE, BEVAN, TANDY, WALKER, ALBUQUERQUE ÅŸi EDWARDS. De asemenea, vor schimba casa de discuri editoare din Harvest în Warner Records. În această componenţă vor lansa în martie 1974 melodia "Ma-Ma-Ma- Belle", destul de slab primită de public (locul 22 UK) urmată imediat de albumul cu numărul 3, intitulat "The Night When The Light Went Out In Long Beach" - un album imprimat în concert. Single-ul "Can't Get It Out Of My Head" va avea pentru prima oară în cariera grupului un succes răsunător în Statele Unite, urcând până pe locul 9 în decembrie 1974. Tot în acest an apare L.P.-ul "Eldorado - A Symphony By The Electric Light Orchestra", foarte bine primit (din nou!) în Statele Unite ÅŸi nu în Marea Britanie, Å£ara de baÅŸtină. Locul 16 în Billboard Hot 100. Au loc noi schimbări în componenÅ£a grupului: KELLY GROUCUTT la chitară bass ÅŸi voce ia locul lui ALBUQUERQUE iar MELVYN GALE vine în locul lui EDWARDS la cello. Astfel, în octombrie vor edita albumul "Face The Music", din nou foarte bine primit peste Oceanul Atlantic: locul 8 în Billboard Hot 200. Urmează single-ul "Evil Woman" - locul 10 în ambele ierarhii din noiembrie 1975, urmat de alte piese de succes ca "Strange Magic" ÅŸi "Livin' Thing", urmate de albumul "A New World record", lansat în noiembrie 1976 ÅŸi ajuns până pe 6 UK ÅŸi 5 USA. Seria de hit-uri este continuată cu "Rockaria" (februarie), "Telephone Line" (mai), "POOR BOY" (iunie) ÅŸi "Turn To Stone" (octombrie). Toate anunÅ£au apariÅ£ia dublului-album "Out Of The Blue" care va atinge locurile 4 în ambele clasamente. Dealtfel, trebuie spus faptul că între anii 1976 ÅŸi 1981, ELECTRIC LIGHT ORCHESTRA au avut un număr de 15 melodii intrate în Top 20 UK, inclusiv o colaborare cu OLIVIA NEWTON-JOHN în anul 1980: tema filmului "Xanadu", ajunsă pe locurile 1 UK, Austria, Olanda ÅŸi Norvegia, 2 ElveÅ£ia, 3 Suedia, respectiv 8 Noua Zeelandă. Pentru a nu obosi cititorul cu miÅŸcările de trupe din cadrul E.L.O., mai spun doar că pentru a imprima coloana sonoră a filmului "Xanadu", trupa a rămas în formula LYNNE, BEVAN, TANDY ÅŸi GROUCUTT - pe care s-ar putea să-l găsiÅ£i în anumite biografii sub numele de GROUCHETT. Apar din nou multe scandaluri ÅŸi discuÅ£ii în contradictoriu însă cu toate acestea, în august 1981 vor lansa albumul "Time", ajuns în sfârÅŸit primul L.P. de pe locul fruntaÅŸ al ierahiei britanice (locul 16 USA) ÅŸi apoi discul pe 33 de rotaÅ£ii "Secret Messages" - primul lor album care apare pe piaţă sub formă de CD. După o scurtă colaborare cu BLACK SABBATH (vezi tot pe acest site) BEV BEVAN se va întoarce la ELECTRIC LIGHHT ORCHESTRA (mai 1985), gest copiat aproape imediat ÅŸi de violonistul MICK KAMINSKI. Schimbă din nou casa de discuri în favoarea Epic Records ÅŸi vor scoate în această formulă albumul "Balance Of Power" (28 UK) din 1986, foarte bine promovat de piesa "Calling America" (9 UK). Apare însă o veste tristă: LYNNE abandonează proiectele E.L.O. în favoarea carierei solo, pentru ca apoi să se alăture trupei TRAVELLING WILBURYS. Cei rămaÅŸi vor schimba numele trupei în ELECTRIC LIGHT ORCHESTRA 2, funcÅ£ionând în componenÅ£a: BEVAN, KAMINSKI, McDOWELL, GROUCHETT, LOUIS CLARK (nu vă gândiÅ£i la Superman!), PETER HAYCOCK (vocalist adus de la grupul CLIMAX BLUES BAND) la care se adaugă ocazional NEIL LOCKWOOD ÅŸi ERIC TROYER. Rup contractul cu Epic Records ÅŸi semnează acum cu Telstar Records ÅŸi mai apoi cu Ultrapop Records - case de discuri minore la acea dată. Va apare albumul "Part 2" din 1991, după care HAYCOCK pleacă ÅŸi el din formaÅ£ie, făcând loc chitaristului ERIC TRYER. Tot acum se va alătura trupei ÅŸi vocalistul PHIL BATES. Ultimul album astfel produs va apărea sub titlul de "Moment Of Truth" (1994) - absent din toate ierarhiile. După acest eÅŸec, trupa se destramă definitiv. AÅŸadar, LYNEE avea dreptate atunci când se declara "locomotiva" E.L.O.... DISCOGRAFIE ORIGINALÄ‚ ELECTRIC LIGHT ORCHESTRA: 1. "The Electric Light Orchestra" - decembrie 1971; 2. "E.L.O. 2" - februarie 1973; 3. "On The Third day" - decembrie 1973; 4. "The Night The Light Went Out In Long Beach" - live, martie 1974; 5. "Eldorado - A Symphony By The Electric Light Orchestra" - octombrie 1974; 6. "Face The Music" - octombrie 1975; 7. "A New World Record"- noiembrie 1976; 8. "Out Of The Blue" - dublu album, noiembrie 1977; 9. "Discovery" - iunie 1979; 10. "Xanadu" - muzică de film, iulie 1980; 11. "Time" - august 1981; 12. "Secret Messages" - iunie 1983; 13. "Balance Of Power" - martie 1986; DISCOGRAFIE ELECTRIC LIGHT ORCHESTRA 2: 1. "Part 2" -mai 1991; 2. "Moment Of Truth" - octombrie 1994. Au fost trecute doar albumele originale. Număr total de compilaÅ£ii (de asemenea originale): 19, prezentate ÅŸi ca seturi de 3 sau chiar 4 CD-uri. Claudiu Costea - Doctor FM, 8 octombrie 2010.

Comentarii