Asculta Live
LIVE :
Folclor la Horion

Dalida


 

 

Extraordinara poveste de viata a artistei incepe in suburbiile din Cairo, unde a crescut

alaturi de familia sa, emigranti burghezi de origine italiana.

 

Dupa

ce a fost incoronata Miss Egipt la varsta de 19 ani, tanara viseaza la o cariera in industria filmului si

astfel in ciuda refuzului parintilor de a o sustine in proiectele sale , pe 4 decembrie se imbarca in cursa

catre Paris sperand ca acolo isi va implini visul. Se loveste insa de o realitate cruda , vremurile nu erau

prielnice pentru ce isi dorea si realizeaza ca industria filmului francez nu are loc pentru ea. Incepe totusi

sa ia lectii de canto cu un profesor de muzica ce are reputatia de a fi un adevarat tiran, dar ale carui

metode de predare in final s-au dovedit eficiente.

 

In urma unei

auditii este aleasa pentru a canta intr-un cabaret de pe Champs Elysess si ulterior intr-un club La Villa

D’Este. Norocul ii surade cand Bruno Coquatrix deschide un vechi cinema parizian Olympia si pune in

scena un spectacol „The Number Ones Of Tomorow” unde Dalida este invitata si alege sa interpreteze

melodia „Stranger In Paradise”. Dalida este remarcata de Lucien Morisse, director artistic la postul

de radio Europe 1 si Edy Barclay, proprietarul casei de inregistrari Barclay.

 

In urma ofertei facute de Lucien Morisse de a actiona in calitate de manager al Dalidei, in

1955 tanara cantareata inregistreaza primul sau single de debut „Madonna”. S-a dovedit a fi un

succes relativ, al doilea single al Dalidei, „Bambino” a fost cel care a lansat-o pe cantareata spre

o faima absoluta. Datorita lui Lucien Morisse, directorul de la Europe 1, melodia „Bambino” a rulat

aproape non stop pe postul de radio si curand a ajuns in fruntea clasamentelor muzicale din Franta. 1956 s-a

dovedit a fi un an de triumf pentru Dalida. Ea apare la Olympia pentru a canta in deschiderea concertului lui

Charles Aznavour si a incantat spectatorii cu interpretarea live a piesei „Bambino”. Vanzarile la

acest single au fost de 300 000 de copii si ii aduc tinerei cantarete primul disc de aur.

 

Al doilea mare hit al Dalidei , „Gondolier” a fost lansat in 1957 in

apropierea Craciunului. In anul urmator, Dalida primeste premiul Radio Monte Carlo Oscar, premiu pe care

Dalida avea sa il primeasca 7 ani consecutiv. Urmeaza o serie de turnee printre care si in Italia, tara sa de

origine, curand faima sa raspandindu-se si in restul Europei. Inca de la inceputul colaborarii ei cu Lucien

Morisse s-au facut speculatii privind relatia pe care cei doi o aveau in afara colaborarii profesionale.

Legatura lor devine oficiala pe 8 aprilie 1961 cand dupa o lunga perioada de ezitare cei doi se casatoresc in

Paris. Avea sa fie o casatorie foarte scurta deoarece la doar cateva saptamani de la casatorie, in timpul unui

concert sustinut la Cannes, Dalida se indragosteste de Jean Sobieski, acest lucru ducand inevitabil la

incheierea casatoriei cu Morisse. In ciuda faptului ca o noua pasiune a intrat in viata ei, Dalida nu uita de

carirea ei si in decembrie 1961 o gasim pe Olympia unde timp de o luna de zile a umplut in fiecare seara sala

ce continea mai mult de 2000 de fani. In 1962, Dalida era din nou in fruntea topurilor cu „Petit

Gonzales”, hit ce a devenit un clasic Dalida si, care prin tenta lui mai optimista si mai moderna decat

hit-urile anterioare pune cantareata in legatura cu o noua generatie de fani – adolescentii.

 

O importanta colaborare in cariera sa a avut-o cu actorul Alain Delon in anul

1972, cand cei 2 intra in studio si inregistreaza duet-ul clasic „Parole, Parole”. In momentul

lansarii, primavara anului 1973 , piesa ajunge direct in fruntea topurilor franceze si numarul 1 in Japonia.

Un tanar compozitor francez, Pascal Sevran, compune un cantec pentru repertoriul Dalidei, „Il Venait

D’Avoir 18 Ans”, care la putin timp dupa lansare devine numarul 1 in 9 tari, inclusiv Germania unde

single-ul s-a vandut in peste 3,5 milioane de exemplare. Pe 15 ianuarie, urmatorul an, Dalida revine pe

Olympia unde interpreteaza un cantec nou, „Gigi D’Amoroso”, un cantec plin de originalitate ce

avea sa devina cel mai faimos hit din intreaga cariera muzicala a cantaretei. In acelasi timp, popularitatea

Dalidei in tarile arabe a continuat sa creasca, faptul ca ea s-a nascut in Cairo insemnand mult pentru opinia

publica araba. Anul 1978 reprezinta pentru Dalida inca un pas inainte in cariera sa – este remarcata de

americani care o invita sa dea un spectacol in New York si astfel pe 29 noiembrie Dalida urca pe scena din

Carnagie Hall si interpreteaza pentru prima data melodia „Lambeth Walk”.

 

Spectatorii au fost in extaz, presa locala a reactionat pozitiv si in final Dalida s-a

desfatat in succesul american. Anii „80 incep pentru Dalida cu un mare boom. De pe 5 ianuarie pana pe 20

ianuarie 1980 Dalida pune in scena la Palais Des Sports in Paris un spectacol de gen american , cu 12

schimburi de tinuta , munti de pene si tone de bijuterii. Artista este inconjurata de 11 dansatori si 30 de

muzicieni. A fost un adevarat spectacol cu o coregrafie gen Broadway care a durat mai mult de 2 ore. Toate

biletele la cele 18 spectacole au fost vandute. Pentru prima data, un disc de diamant a fost creat pentru

Dalida si a fost primul artist care a primit unul, pentru vanzarile sale de discuri in intreaga lume. Nu a

sarbatorit numai cele 85 de milioane de discuri vandute ci si cele 55 de discuri de aur pentru inregistrarile

in 7 limbi diferite ci si intreaga sa cariera. In timpul celor 37 de ani de cariera artistica, ea a gasit timp

pentru a se dedica si carierei actoricesti.

 

Recunoasterea sa, ca

mare actrita a venit in 1986 cand a primit cel mai important rol din carira sa in filmul „The Sixth

Day” al lui Youssef Chanine, in care ea a aratat lumii ce actrita talentata poate sa fie. Toti anii de

neintrerupta activitate au dus-o in pragul unei epuizari fizice si psihice greu de suportat. In lipsa unei

familii, se simtea din ce in ce mai singura si s-a gandit ca viata nu mai are ce sa-i ofere mai mult decat ii

oferise pana in acel punct din viata ei. In consecinta, in noaptea de 2 mai 1987 a decis sa mearga la culcare

pentru totdeauna, lasand in urma un mesaj: „Iarta-ma, viata a devenit de nesuportat pentru

mine”.

Comentarii