Asculta Live
LIVE :
Folclor la Horion

BLONDIE


Blondie este o formatie nascuta in anii ’70, a carei muzica acopera un spectru stilistic foarte larg (new wave, punk, power pop, disco, etc) fiind puternic influentata de cea a anilor ’60 (The Beatles, Byrds, Hollies, Who, Ronettes, etc).

Blondie a fost cel mai celebru grup de new wave si de la primul single, aparut in toamna lui 1976, si pana la desfiintare s-a bucurat de un succes urias, care a culminat in 1979 datorita hit- ului „Heart Of Glass”.

Dupa ce a pozat pentru Playboy, Debbie a cantat cu grupul folk Wind In The Willows si a devenit o celebritate a lumii artistice si mondene newyorkeze.

In 1973 l-a cunoscut pe Chris Stein si impreuna au format Angel And The Snake, din care mai faceau parte Fred Smith (Billy O’Connor (dr) si coristele Tish si Snooky. In 1975, dupa ce componenta a devenit cea de mai sus, au decis sa-si ia numele de Blondie (ce evoca in egala masura pe cel al unui celebru personaj de benzi desenate precum si culoarea parului lui Debbie). Au devenit cunoscuti datorita aparitiilor in circuitul concertistic newyorkez si, in 1976, impreuna cu tinarul producator Richard Gottehrer au realizat single-ul „X Offender/In The Sun”.

In octombrie au semnat un contract discografic cu Private Stock pentru care au inregistrat albumul de debut. Inca de la inceput publicitatea facuta grupului s-a concentrat pe imaginea lui Debbie, combinatie exploziva de naivitate feciorelnica si rafinament de femeie fatala a la Marilyn Monroe.

Succesul moderat al acestor prime realizari i-a adus in atentia casei de discuri Chrysalis. Au inceput sa concerteze asiduu si in martie 1977 au sustinut un turneu american impreuna cu Iggy Pop iar la sfarsitul anului un altul in Anglia alaturi de Television.

Obtin un prim mare succes cu „In The Flesh”, devenit No. 1 in SUA, si apoi intreprind un turneu in Australia, ocazie cu care lanseaza un dicton devenit faimos „singurul lucru bun din Australia este  heroina”.

In 1978 Chrysalis reediteaza primul LP al grupului care continua la scurt timp cu „Plastic Letters”, produs tot de Gottehrer, si pe care Frank Infante (gtr) il inlocuieste pe Valentine. Cu un sound mult mai dur, mai rock decat precedentul, acest album contine un nou hit, „Denise”, ce a propulsat grupul spre marele succes. In acest moment basistul britanic Nigel Harrison devine cel de-al saselea membru al grupului.

Urmatorul album, „Parallel Lines”, inregistrat la studioul Record Plant, le-a adus celebritatea mondiala si a demonstrat talentul lor de a compune cantece pop perfecte. Pentru realizarea acestui LP au apelat la serviciile celebrului producator australian Mike Chapman.

Cinci din piesele de pe acest album extrase pe single, „One Way Or Another”, „Picture This”, „Sunday Girl”, „Hanging On The Telephone” si „Heart Of Glass”, devin hituri mondiale. Tot pe acest album apare si „Fade Away And Radiate”, la inregistrarea caruia a participat si Robert Fripp (gtr) de la King Crimson. „Heart Of Glass”, cu molipsitorul sau ritm disco, a fost un succes urias devenind No.1 in topuri din intreaga lume fiind si prima combinatie reusita de new wave si disco, in ciuda faptului ca in anumite tari versul „a pain in the ass” a fost cenzurat.

Aparut la sfirsitul anului 1979 cel de-al patrulea LP, „Eat To The Beat”, produs tot de Mike Chapman, contine o noua serie de excelente hit-uri, „Atomic”, „Accidents Will Happen”, „Union City Blue”, „Living In The Real World”, etc (ultimul a fost difuzat ca single pentru prima data in istoria rock-ului cu o caseta video acompaniatoare).

Intre timp, Debbie, care mai aparuse in numeroase filme experimentale, a jucat in filmul de succes „Roadie” si a interpretat rolul principal, cel al unei gospodine din New Jersey, in „Union City”, fiind rasplatita cu cronici elogioase.

In 1980 au realizat impreuna cu celebrul producator Giorgio Moroder single-ul „Call Me”, ce au fost incluse in coloana sonora a filmului „American Gigolo”, care s-a bucurat de un succes monstru in intreaga lume, si, spre sfirsitul anului, au continuat cu LP-ul „Autoamerican”.

1981 a fost un an de pauza pentru Blondie membrii sai implicindu-se in diverse proiecte solo: Debbie, ajutata de Stein si de producatorii Nile Rodgers si Bernard Edwards, debuteaza solo cu „Kookoo”, care, in ciuda succesului single-ului „Backfield”, nu s-a bucurat de o primire prea buna, Destri a realizat LP-ul „Hearts On The Wall” iar Burke a fost extrem de solicitat ca muzician de studio.

Aparut in 1982, cel de-al saselea LP, „The Hunter”, desi a intrat in Top 10 in Anglia si I Top 40 in SUA, nu mai reediteaza succesul precedentelor realizari si, in consecinta, in februarie 1983 Blondie isi inceteaza activitatea punind astfel punct uneia din cele mai pline de succes cariere ale rock-ului.

Formula magica a acestei reusite a combinat ritmurile simple si dansante cu vocea pop, foarte melodioasa si cu instrumentatia rock cu accente punk. Debbie Harry, cel mai fotografiat sex simbol al rock-ului, a petrecut cea mai mare parte a anilor ’80 ingrijindu-l pe Stein, foarte grav bolnav, si si-a continuat cu un succes modest o cariera solo sporadica.

In 1998 grupul se reuneste in formula Harry, Stein, Destri si Burke pentru un turneu european si un nou album, „No Exit”. De pe acest album a fost extras single “Maria”, cu care Blondie a recucerit clasamentele.

Urmatorul album Blondie apare in 2003. De pe “The Curse of Blondie” este extras single-ul “Good boys”, care urca in clasamentele britanice pana pe locul 12.

In 2004 Jimmy Destri se retrage din grup. Trupa isi continua insa concertele, din formula originala ramanand Harry, Stein si Burke.

Comentarii