Acum la radio: H...Orlogiu Horion
Flos Css Menu
Biografie Artisti
Artist
Cu cinci melodii de top si patru albume premiate, The Eagles se regasesc printre cele mai faimoase trupe ale anilor 70. La sfarsitul secolului 20, doua din aceste albume - "Eagles: Their Greatest Hits 1971-1075" si "Hotel California" - s-au clasat printre primele zece colectii cel mai bine vandute. Desi majoritatea membrilor provine din afara Californiei, trupa a fost intotdeauna asociata acestei regiuni si a intruchipat sunetul folk atat de bine apreciat in Los Angeles prin muzica celor de la Flying Burrito Brothers si Poco. Formatia s-a concentrat deopotriva asupra rock&roll-ului si, mai tarziu a abordat rock-ul clasic. The Eagles a reusit astfel sa atraga atentia generatiilor care au continuat sa le cumpere albumele chiar si dupa dezmembrarea trupei. Formatia era compusa din patru americani stabiliti in Los Angeles dar proveniti din regiuni diferite. Solistul si compozitorul Randy Meisner (nascut in Scottsbluff, 8 martie 1946) s-a mutat in LA in 1964 pentru a canta in formatia Soul Survivors ( a nu se confunda cu cei care au lansat piesa "Expressway to your heart" in 1967) care mai tarziu s-a redenumit The Poor. In 1968, era un membru al trupei Poco dar a decis sa plece chiar inainte de lansarea primului album si sa se alature celor de la Stone Canyon, trupa lui Rick Nelson. Solistul/chitaristul Bernie Leadon (nascut in Minneapolis, 19 iulie 1947) a sosit in LA in 1967, impreuna cu Hearts and Flowers, inainte sa se alature celor de la Dillard and Clark si sa plece apoi la Flying Burrito Brothers. Solistul/tobosarul Don Henley (nascut in Gilmer, 22 iulie 1947) s-a mutat la LA in iunie 1970, pentru a canta in trupa Shiloh si pentru a sustine concertul de lansare a primului album. La scurt timp dupa acest eveniment a parasit formatia. Glenn Frey (nascut in Detroit, 6 noiembrie 1948) a cantat in orasul natal impreuna cu Bob Seger inainte sa plece spre LA. Acolo a infiintat grupul Longbranch Pennywhistle, din care facea parte si J.D. Souther si care a lansat primul album in 1969. In vara lui 1971, Frey si Henley au fost angajati ca solisti de catre Linda Ronstadt. Meisner si Lindon au cantat cu aceasta in vara aceluiasi an. Cei patru au aparut pe albumul cantaretei dar au decis sa semneze un contract de inregistrare cu Asylum, oferit de managerul David Geffen. La scurt timp au adoptat denumirea de Eagles. In februarie 1972, acestia au zburat spre Londra si au petrecut doua saptamani inregistrand primul lor album - "Eagles". A fost lansat in iunie si a fost premiat cu aur dupa un an si jumatate. Piesele "Take it Easy" si "Witchy Woman" au ajuns in top 10 iar "Peaceful Easy Feeling". Eagles au plecat in turneu in 1972 iar in 1973, la revenirea in Anglia, a intrat in studio pentru a inregistra "Desperado". Lansat in aprilie 1973, a ajuns in top 40 cu melodia "Tequila Sunrise", devenit mai tarziu cea mai cunoscuta piesa a lor si a fost inclusa in prima lor colectie de hituri. Dupa ce au calatorit pentr promovarea lui "Desperado", baietii au colaborat pentru a treia oara cu Glyn Johns pentru inregistrarea unui album de muzica rock. Contrastul preferintelor a determinat renuntarea la contract dupa realizarea a doua piese: "The Best of my Love". Dupa turneul din 1974, acestia l-au angajat pe producatorul lui Joe Walsh (care a cantat in deschiderea concertelor sale), Bill Szymczyk. Acesta le-a prezentat un chitarist talentat, Don Felder (nascut in Gainesville, 21 septembrie 1947), un prieten vechi al lui Bernie Leadon, care s-a si alaturat trupei. "On the Border" a fost lansat in martie 1974. A intrat in top 10 si s-a vandut in milioane de exemplare. Cea mai cunoscuta melodie este "The Best of My Love", lansata in noiembrie si ajunsa pe locul 1 in topul mondial. Al patrulea album, "One of This Nights", a fost un succes extraordinar. Lansat in iunie 1975, a ajuns asa cum era de asteptat in fruntea topului 10. Continea doua melodii ajunse in top 5: "Lyin' Eyes" si "Take It to the Limit". "Lyin' Eyes" a castigat premiul Grammy pentru cea mai buna performanta pop iar trupa a fost nominalizata pentru "albumul anului" si "melodia anului". Eagles a plecat in turnee prin Europa si SUA, comercializand "Eagles: Their Greatest Hits 1971-1075". Primul album premiat cu platina datorita vanzarii in mai mult de un milion de exemplare a devenit un succes international; numarul de 25.000.000 de copii a rivalizat cu cel al albumului "Thriller" lansat de Michael Jackson pentru titlul de "cel mai bine vandut album al tuturor timpurilor". Eagles a avut nevoie de 18 luni pentru inregistrarea unei noi colectii de piese: "Hotel California". Lansata in decembrie 1976, a fost premiata cu platina la doar o saptamana dupa aparitie si a ajuns pe locul 1 in top 1977 (s-au vandut 10.000.000 de copii). Piesele cel mai apreciate au fost "New Kid in Town", "Hotel California" si "Life in the Fast Lane". "Hotel California" a castigat un Grammy pentru melodia anului si a albumul a fost nominalizat. Eagles a plecat in turneu in martie 1977, in SUA, Europa si Asia. In septembrie, Randy Meisner a parasit formatia si a fost inlocuit de Timothy B. Schmit (nascut in Sacramento, 20 noiembrie 1947) de la formatia Poco. Eagles a continuat sa inregistreze si a lansat "The Long Run" in septembrie 1979. A ajuns pe locul 1 si a castigat mai multe certificate platina. "Heartache Tonight", "I Can't Tell You Why" si "The Long Run" au devenit in scurt timp hituri. Eagles au calatorit prin SUA in 1980 si au inregistrat un concert live. Lansat in 1980, LP-ul cu piese live a ajuns in top 5 cu piesa "Love Will Keep Us Alive". Dupa turneul din 1980, acestia au luat o pauza si in mai 1982 au anuntat ca se despart. Toti cei cinci au lansat melodii realizate pe cont propriu. Dupa acest eveniment trupa a primit numeroase oferte pentru a se reuni dar fara nici un rezultat. In 1990, Frey si Henley au inceput sa colaboreze si au cantat impreuna cu Schmit si Walsh la un concert de binefacere. Patru ani mai tarziu, spre uimirea si incantarea tuturor, acestia s-au reunit. In vara lui 1994, au inregistrat pe o caseta concertul live de pe MTV si au plecat in turneu. "Hell Freezes Over" a avut acelasi succes exceptional, s-a vandut in miloane de exemplare si a uimit publicul prin piesele de succes "Get Over It" si "Love Will Keep Us Alive". Eagles a cantat in ianuarie 1998 la spectacolul Rock and Roll Hall of Fame, alaturi de membrii Leadon si Meisner. In decembrie 1999 au sustinut un concert la Staples Center din Los Angeles; piesele au fost inregistrate pentru "Selected Works 1972-1999

Ella Fitzgerald (n. 25 aprilie 1917, Newport News,Virginia - d. 15 iunie 1996, Beverly Hills,California) a fost o renumită cântăreaţă de jazz americană, supranumită "The First Lady of Song". Cu un registru vocal excepţional de trei octave, s-a remarcat prin puritatea vocei şi intonaţiei, o imensă muzicalitate şi prin capacitatea de improvizare, în mod particular în stilul scat. A primit de 13 ori cunoscuta distincţie "Grammy Award". Alături de cîntăreţele Billie Holiday şi Sarah Vaughan, a contribuit la dezvoltarea stilului vocal interpretativ modern în muzica de jazz. Colaborarea ei cu Louis Armstrong şi Count Basie, precum şi numeroasele turnee în cadrul seriei "Jazz At The Philarmonic" au făcut-o cunoscută în lumea întreagă. Deschisă multor impulse muzicale moderne, de la intonaţiile sud-americane până la stilul Soul, dar şi pentru Blues, Swing sau Bebop, Ella Fitzgerald a lăsat posterităţii o operă bogată, eternizată în sute de înregistrări discografice.

Biografie

Ella Fitzgerald s-a născut la 25 aprilie 1917 în Newport News, statul Virginia. În timpul copilăriei visa să devină dansatoare, dar, la sfatul prietenilor, începe să cânte şi ia parte la mai multe competiţii. În ianuarie 1934, în vârstă de 16 ani, câştigă finala la "Wednesday Amateur Show" a teatrului "Apollo" din Harlem (New York). Este remarcată de Bardu Ali din orchestra lui Chick Webb, care o angajează în formaţia lui în 1935 şi Ella începe să cânte cu regularitate la spectacolele din teatrul "Savoy" din Harlem. În acelaşi an înregistrează primul disc cu titlurile "Are You Here To Stay" şi "Love And Kisses", precum şi celebrul "If You Cant't Sing It, You'll Have to Swing It". În scurt timp se dezvoltă ca excelentă cântăreaţă de Swing, în 1937 revista de jazz "Down Beat" o alege drept cea mai bună cântăreaţă a anului. După moartea lui Chick Webb în 1939, preia conducerea orchestrei sub numele de "Ella Fitzgerald and Her Famous Orchestra". După o scurtă căsătorie (1940-1942) cu Benny Kornegay, care va fi anulată, începe o carieră ca solistă şi primeşte angajamente în diverse Nightclubs împreună cu orchestrele "Delta Rhythm Boys", "Ink Spots" şi "Mills Brothers". În 1945, înregistrează un deosebit succes alături de trompetistul Dizzy Gillespie ca virtuoasă în genul scat (improvizaţii vocale fără cuvinte) în stilul Bebop. Doi ani mai târziu apare pentru prima dată pe scena teatrului "Carnegie Hall" din New York împreună cu saxofonistul Charlie Parker. Cu ajutorul impresarului Norman Granz începe seria de concerte "Jazz At The Philarmonic", la care va participa până la desfinţarea acestora în 1967.

Ella Fitzgerald în 1968

Cântecele interpretate de ea sunt compuse de cei mai cunoscuţi compozitori americani, ca George Gershwin (împreună cu orchestra lui Nelson Riddle), Cole Porter, Duke Ellington şi înregistrează discuri în albumele "Ella Sings Gershwin" (1950), "The Cole Porter Songbook" (1956), "The Duke Ellington Songbook" (1957), "The Irving Berlin Songbook" (1958). Împreună cu orchestra lui Duke Ellington, întreprinde turnee în Europa şi America de Nord. Concertele erau deschise cu celebra compoziţie a lui Duke Ellington, Take the "A" Train, Ella Fitzgerald fiind una din rarele interprete vocale ale acestei dificile bucăţi muzicale. Legendare au rămas apariţiile ei alături de trompetistul Louis Armstrong în concerte sau în opera "Porgy and Bess" de George Gershwin, în care interpreta cu deosebită sensibilitate faimoasa arie "Summertime".

Ella Fitzgerald: Rhythm Is My Business

Ca actriţă şi cântăreaţă a apărut în filmele muzicale "Pete Kelly's Blues" (1955), "St. Louis Blues" (1958), "Let No Man Write My Epitaph". A fost căsătorită cu celebrul bassist Ray Brown.

Cariera sa fu întreruptă în anul 1966 din cauza unei boli grave de ochi (dezlipire de retină). A trebuit să fie operată şi timp de multe luni n-a mai apărut în public. În anii '70 înregistrează mai multe discuri ("Take Love Easy", 1973 cu Joe Pass, "Ella and Oscar", 1975 cu Oscar Peterson, "A Classy Pair", 1979 cu Count Basie). În anul 1992 dă ultimul său concert. Starea sănătăţii i se agravează, suferindă de Diabet, face complicaţii cardio-vasculare şi, din cauza unor obstrucţii arteriale, în 1993 i se amputează ambele gambe. Ella Fitzgerald moare la 15 iunie 1996 în Beverly Hill,California.

Sir Elton Hercules John s-a nascut pe 25.martie .1947.Pe numele sau adevarat Reginald Kenneth Dwight are in spate peste 40 de ani de cariera muzicala ,iar in 2004 revista Rolling Stone l-a situat pe locul 49 intre cei mai celebrii 100 de artisti din istorie . Si-a facut studiile la Royal Academy of Music datorita unei burse pe care a obtinut-o cand avea 11 ani , dar abandoneaza scoala sase ani mai tarziu pentru a se dedica muzicii pop.Incepand din 1964 incepe colaborarea cu grupurile locale ca Bluesology, unde l-a cunoscut pe Long John Baldry.

   Ca un omagiu pe care il aduce lui Baldry si saxofonistului Elton Dean a adoptat ca nume de scena Elton John. In anii 60 face parte din diverse formatii fara insa a intalni succesul .La sfarsitul anilor 60 o cunoaste pe textiera si poeta Bernie Taupin. Impreuna obtin primul success in 1970 cu albumul "Elton John" . 

In 1971 patru cantece se aflau simultan in lista primelor 10 in USA , lucru care nu s-a mai intamplat de la Beatles. In acelasi an incepe sa-I cada parul ceea ce –l va determina sa foloseasca peruca. In anii saptezeci vine consacrarea sa ca o adevarata stea . Are mari succese ca Crocodile Rock (1972), Candle In The Wind (1973) Bennie And The Jets (1973) si Don’t Let The Sun Go Down On Me (1974)

. Intre 1972 si 1975, sapte din discurile sale sunt pe primele locuri in vanzarile din Marea Britanie . In 1975 participa la filmul Tommy, regizat de Ken Russell , dupa un scenariu al lui Pete Townshend, . In acea epoca a scandalizat opinia publica cu declaratiile sale referitoare la orientarea sa homosexuala. La inceputul anilor 80 sfarseste relatia sa cu Taupin si astfel ca muzica sa devine mai melodioasa . Produce noi hit-uri ca “I'm Still Standing” si Little Jeannie . Pe 14 februarie 1984 s-a casatorit cu inginerul de sunet Renate Blauel. In iulie 1985, Elton John participa la concertul Live Aid realizat pe stadionul Wembley din Londra alaturi de David Bowie, Sting, Eric Clapton, Phil Collins si Queen,intre altii. In 1990 a fost profound afectat de moartea de SIDA a unui prieten care suferea de hemofilie , Ryan White. La funerarii confirma faptul ca urmeaza tratamente pentru a depasi dependenta sa de alcool,droguri si ca isi trateaza bulimia .  

 In 1992 infiinteaza Elton John AIDS Foundation, una din cele mai mari organizatii non profit pentru eradicarea SIDA, careia ii va destina beneficiile obtinute din vanzarea discurilor . Elton John revine pe scena succeselor mai sobru in 1994 prin participarea sa la coloana sonora a filmului “Regele leu “ in colaborare cu Tim Rice, pentru care obtinu atat premiul Grammy cat si Oscar. Asasinatul prietenului Gianni Versace si moarte prietenei Diana de Gales au fost doua lovituri puternice pe care le-a resimtit Elton in 1997. A obtinut un succes prin rearanjarea unui mai vechi hit al sau Candle in the Wind ,cu o ocazie mai trista –e adevarat – la moartea printesei Diana, cu aceasta tema rearanjata a batut toate recordurile de vanzari a unui single din istoria muzicii .  

 In anul urmator a fost  numit cavaler al Ordinului Imperiului Britanic dupa ce a obtinut un Grammy onorific pentru intreaga sa cariera muzicala . In anul 2000 a colaborat ca invitat la filmul American Collective Soul, la tema Perfect Day. In 2001 inregistra inca o data cu libretista sa , Bernie Taupin, Songs From the West Coast urmandu-i in 2004 albumul nr 43 din cariera sa "Peachtree Road" . In decembrie 2005, Elton John a oficializat relatia pe care o are de peste 12 ani , cu regizorul canadian David Furnish, odata cu intrarea in vigoarea a legii engleze referitoare la casatoria homosexualilor . In septembrie 2006 lanseaza albumul cu nr 44 care poarta numele "The Captain And The Kid" si care se vrea urmarea albumului din 1975 intitulat "Captain Fantastic And The Brown Dirty Cowboy" , ambele discuri autobiografice ,aclamate de critica. In 2007, la sarbatorirea implinirii a 60 de ani si 40 de cariera artística, a fost situat pe locul 6 in randul "Personajelor Artístice de Influenta Mondiala", de catre revista Forbes. In acest an ,s-a editat de asemeni un DVD special cu aparitia sa life in New York Madison Square Garden (ce a avut loc pe 25 martie cu ocazia celei de a 60 a aniversari ). In aprilie 2008, a fost editat un disc special, cu un amestec din cele mai mari succese si cu participarea cantaretului hip-hop Eminem, intr-o lucrare numita EMINELTON.

   Si astazi Elton John, chiar daca nu mai este in cea mai buna perioada a sa , ramane una din figurile cele mai reprezentative a muzicii mondiale si unul dintre cei mai mari reprezentanti a genului rock-pop din intreaga istorie a genului ..  

În ziua de 8 ianuarie 1935, în Tupelo, un mic orăşel din statul american Mississippi, într-o casă modestă, Gladys Presley aduce pe lume doi gemeni. Primul, Jesse Garon s-a născut mort, dar cel de-al doilea, Elvis Aaron Presley s-a născut fără probleme, devenind singurul copil al familiei. Copilul a crescut în mijlocul familiei, alături de rudele care locuiau în aceeaşi zonă a oraşului Tupelo. Deşi trăiau în condiţii grele, totuşi Vernon şi Gladys Presley se străduiau să-i asigure cele necesare micului Elvis, care devenise acum centrul atenţiei celor doi.

În Tupelo Elvis are şi primele contacte cu muzica. De mic cânta în corul bisericii împreună cu familia, muzica şi predicile înrădăcinându-se adânc în modul de a gândi al muzicianului. Tot în oraşul natal are pentru prima dată ocazia de a-i asculta pe blues-manii negri, care vor avea o mare influenţă asupra tânărului, alături de muzica country din programele radio pe care le asculta întreaga familie.

Prima apariţie pe scenă are loc la vârsta de doar 10 ani, când cântă Old Shep în cadrul unui concurs de tinere talente organizat în Tupelo, cu ocazia târgului Mississippi-Alabama Fair and Diary Show, câştigând premiul al doilea (cinci dolari şi posibilitatea de intra gratis la toate atracţiile târgului). La această vârstă, primeşte în dar şi prima chitară, părinţii neputându-şi permite bicicleta mult dorită de fiu. În 1948, cu ocazia serbării de final a anului şcolar, micul Elvis cânta la chitară şi voce piesa Leaf on a Tree (O frunză într-un copac).

Nu după mult timp se mută în nordul oraşului Memphis, în încercarea părinţilor săi de a-şi croi o viaţă mai bună. Aici munceşte în diferite locuri pentru a sprijinii financiar familia, în paralel urmând liceul şi continuând să cânte la chitară. Îşi lasă părul lung (în comparaţie cu standardele vremii) şi perciunii să crească, ceea ce îl face să se distingă de ceilalţi adolescenţi. Participă la un concurs de talente, unde, cântând la chitară într-un stil considerat dur şi agresiv, primeşte mai multe aplauze decât toţi ceilalţi, câştigând premiul întâi.

Începutul carierei muzicale

După absolvirea liceului, munceşte în diferite fabrici din oraş, iar în 1953 înregistrează primul demo la Memphis Recording Service (mai târziu cunoscut sub numele de Sun Studio) contra sumei de patru dolari. Acesta conţine piesele My Happiness (Bucuria mea) şi That's When Your Heartaches Begin (Atunci încep durerile tale de inimă) şi este făcut cadou mamei sale. La începutul anului 1954 înregistrează un al doilea demo la acelaşi studio, iar în vară la sugestia patronului - Marion Keisker - înregistrează o serie de cinci single-uri printre care şi celebrul That's All Right alături de Scotty Moore (chitară) şi Bill Black (bas). Alături de aceştia obţine contracte în mici cluburi din Sud continuând totodată să lucreze şi la Crown Electric. După ce este respins la preselecţia pentru Grand Ole Opry fiind îndrumat de organizatori să se întoarcă la slujba sa de conducător de camioane, i se oferă un contract pe un an de zile pentru a cânta în fiecare săptămână în cadrul programului Louisiana Hayride realizat de KWKH Radio, principalul concurent al Grand Ole Opry. Aici îl întâlneşte pe Colonel Tom Parker, promotor şi manager cu care în 1955 va semna un contract.

În noiembrie 1955, Elvis semnează cu RCA Records, Colonel Parker negociind vânzarea tuturor înregistrărilor făcute la Sun Studio de către interpret contra imensei (în acele vremuri) sume de 40.000 de dolari plus un bonus de 5.000 de dolari pentru Presley. Cele cinci single-uri au fost relansate de către RCA, Elvis devenind cel mai mediatizat nou interpret din industria muzicală. Pe 10 ianuarie 1956, Elvis participa la o sesiune de înregistrări în studioul RCA din Nashville alături de grupul back in vocals Jordanaires, unde printre alte piese va înregistra şi Heartbreak Hotel. Single-ul Heartbreak Hotel / I Was The One este promovat de RCA şi a fost vândut în peste 300.000 de exemplare numai în primele trei săptămâni, fiind şi primul single al lui Elvis ce va înregistra vânzări de peste un milion de exemplare, aducându-i interpretului primul disc de aur.


Familia

28 ianuarie 1956 este momentul primei sale apariţii într-o emisiune de televiziune Stage Show la CBS. Tot în acest an îi apare şi primul album intitulat Elvis Presley, care a ajuns foarte repede pe prima poziţie în Billboard 200 şi a rămas acolo timp de zece săptămâni. Semnează un contract pe şapte ani cu Paramount Pictures, apare la The Steve Allen Show la NBC unde cântă Hound Dog, continuă să concerteze în toată America, lansează single după single şi semnează un contract pentru o serie de trei apariţii la Ed Sullivan Show contra sumei record, în acel moment, de 50.000 de dolari. Pe 26 septembrie este proclamată Ziua Elvis Presley în oraşul natal Tupelo, iar la mijlocul lui noiembrie are loc premiera primului său film - Love Me Tender.

La sfarsitul anului 1955 isi sarbatorea primul milion de dolari. In anii urmatori va aduna o avere considerabila.Filmele sale au succes, iar discurile se situeaza, unele dupa altele, pe primul loc in topuri.
La 40 de ani castigul sau anual este de cinci milioane de dolari.
Este un rege necontestat.
Dupa 27 de ani, 17%din americani inca mai cred ca Elvis este in viata. Astfel chiar dupa moarte, REGELE ROCK AND ROLL-ului este inca prezent, caci este omul tutror recordurilor.
Chiar si astazi el este cel care grupeaza cel mai mare numar de fani din lumea inreaga, unii din
acestia avand pentru el un adevarat cult
Elvis este vedeta care a vandut cel mai mare numar de discuri, atat in timpul vietii cat si....dupa moarte.
A dat un numar impresionant de concerte, record niciodata egalat, este artistul care s-a mentinut cel mai mult timp numarul 1 in top.
Pe 3 oct 1977, CBS difuzeaza,in fata a peste 70 de milioane de americani Elvis in Concert; aceasta avea sa fie emisiunea CBS cu cea mai mare audienta din anul respectiv.

Ca urmare a dezmembrarii grupului pop Yazoo, Vince Clarke, fostul membru al trupei Depeche Mode formeaza in 1985 Erasure, avandu-l ca solist pe Andy Bell. Ca si Yazoo si Depeche Mode, Erasure era de asemenea un grup pop bazat pe sintetizatoare, dar cu mult mai puternice inclinatii dance cat si cu un simt al muzicii pop mult mai ascutit. Mai mult de atat, Erasure beneficiaza si de contributia excentricului Andy Bell.

Vocea patrunzatoare si inalta a lui Bell cat si simtul teatral uneori exagerat, a impus imaginea definitiva a trupei. In Marea Britanie, tara lor de bastina, Erasure s-a dovedit o trupa de succes inca de la bun inceput. Dupa cativa ani, cei doi au reusit sa inregistreze succesul si in America, odata cu albumul din 1988 „Chains of Love”. 

Primul album Erasure, „Wonderland’ lansat in 1986 primeste critici negative si nu se vinde prea bine. Trupa lanseaza “Sometimes” care avea sa prefigureze cel de-al doilea album. Aceasta piesa atinge numarul doi in topurile din Marea Britanie. Cel de-al doilea album al grupului “The Circus” este scos pe piata in primavara lui 1987 si atinge pozitia sase in topurile englezesti. Cel de-al treilea album, “The Innocents”, din 1988, ajunge pe primul loc. Hitul american “Chains of Love” atinge pozitia 12 in Statele Unite.  

Urmatorul single, “A Little Respect” urca pe 14. La sfarsitul lui 1988 Erasure lanseaza EP-ul „Crackers International” clasat pe pozitia a doua in Marea Britanie. Al patrulea album al lui Erasure – “Wild!” - lansat in 1989 atinge prima pozitie in topurile din Anglia, ca si albumul ce-i va urma in 1991, “Chorus” Erasure lanseaza apoi in 1992 albumul “Abba-Esque”un tribut adus grupului suedez pop ABBA, acesta devenind de altfel si primul single numarul unu in Statele Unite.

In cursul aceluiasi an, Erasure lanseaza o compilatie de melodii intitulata: “Pop! The First 20 Hits”. Doi ani mai tarziu cei doi cantareti inregistreaza cel de-al cincilea album al lor: “I Say I Say I Say”, pe care figureaza si piesa de mare succes “Always” primul lor hit american dupa1988. Cel de-al saselea album al trupei, “Erasure” este lansat in toamna lui 1995. In primavara lui 1997 este urmat de catre “Cowboy”, iar trei ani mai tarziu apare albumul “Loveboat”.Urmatoarele albume: Other People's Songs (2003) , Nightbird (2005), Light At The End Of The World (2007) , Tomorrow's World (2011).
  
 
 
 
 

Etta James, al cărei nume real este Jamesetta Hawkins, este o cântăreaţă americană de jazz, blues şi R&B, născută la Los Angeles, pe 25 ianuarie 1938. De-a lungul unei cariere impresionante, Etta James a fost recompensată cu patru premii Grammy şi 17 Blues Music Awards. A fost inclusă în Rock & Roll Hall of Fame în 1993, în Blues Hall of Fame în 2001 şi de două ori în Grammy Hall of Fame - în 1999 şi în 2008.

 

Cea mai cunoscuta piesă a Ettei James este balada "At Last", lansată în 1961 şi folosită de foarte multe ori de atunci ca muzică de acompaniament pe coloanele sonore ale unor filme şi reclame radiofonice şi spoturi televizate. În filmul "Cadillac Records" (2008), care retrasează istoria muzicii blues din Chicago-ul anilor '50, cântăreaţa Beyonce Knowles deţine unul dintre rolurile principale, interpretând-o pe Etta James.

Etta a avut probleme cu legea in anii 70,din cauza dependentei ei de heroina. Ea frecventa centrele de reabilitare din California.Sotul ei, Artis Mills. Cu care s-a maritat in 1969 a luat asupra sa vina atunci cand au fost arestati pentru posesie de dragouri si a primit 10 ani de inchisoare.El a fost eliberat in 1982 si este inca insurat cu Etta james.

Etta a ramas internata in spital, la psihiatrie, insa in 1980 incepe o relatie cu un barbat dependent de heroina si isi reia vechile obiceiuri.

 

Cântăreaţa americană Etta James, în vârstă de 72 de ani, a fost diagnosticată cu demenţă şi urmează şi un tratament contra leucemiei. Starea de sănătate a renumitei cântăreţe a fost descrisă într-o serie de documente oficiale prezentate în faţa Curţii Superioare din Riverside County de către Artis Mills, soţul artistei, care încearcă să obţină prin decizie judecătorească controlul asupra averii soţiei sale, evaluată de experţi la peste un milion de dolari.

 

 

Potrivit publicaţiei The Press-Enterprise din Riverside County (statul California, n.r.), medicul Elaine James dintr-o clinică din Beverly Hills a dezvăluit în acele documente că Etta James, în vârstă de 72 de ani, nu mai poate să se semneze şi are nevoie de ajutor atunci când trebuie să mănânce, să se îmbrace şi să facă baie,  informează hollywoodreporter.com, preluat de Mediafax. Etta James nu a mai apărut pe scenă de la începutul anului 2010.

Eurythmics a fost unul din cele mai de succes fenomene din anii 80. Desi cei mai multi artisti contemporani au disparut odata cu schimbarea preferintelor tinerelor generatii, Eurythmics a continuat sa lanseze hituri transformandu-i pe solista Annie Lennox intr-o vedeta recunoscuta international si pe Dave Stewart intr-un producator renumit. Initial, cei doi au abordat sunetul electronic al sintetizatorului integrandu-l in secventele pop. La mijlocul anilor 80, piese precum „Sweet Dreams (Are Made of This)” si „Here Comes the Rain Again” au cucerit publicul international, determinand grupul sa abordeze soul si R&B. Treptat formatia a inceput sa piarda din popularitate: la sfarsitul anilor 80 se chinuiau sa intre in Top 40 America desi erau pe o pozitie buna in Marea Britanie. Eurythmics s-a destramat in momentul in care Lennox si Stewart au decis sa urmeze cariere separate. Originea acestui grup se numeste Tourists, o trupa de post-punk din anii 70-80 formata din Lennox si Stewart. Cei doi s-au cunoscut in Londra pe cand ea studia la Academia de Muzica. Stewart plecase dintr-o formatie de folk-rock pe nume Longdancer si scria versuri impreuna cu chitaristul Pete Coombers. Imediat dupa intalnirea lor, Stewart si Lennox au devenit iubiti si colegi de trupa. Numele original a fost Catch with Coombes dar s-a modificat apoi in Tourists in 1979. Intr-o perioada de doar doi ani, Tourists au lansat trei albume: „The Tourists”, „Reality Effect” si „Luminous Basement”. Doua din piesele lor – „I Only Want to Be With You” si „So Good to Be Back Home Again” – au ajuns in Top 10. In anul 1980, relatia dintre Lennox si Stewart s-a destramat si o data cu ea si formatia. Desi nu mai erau iubiti , acestia au decis sa continue sa cante impreuna sub numele de Eurythmics si au plecat in Germania pentru a inregistra primul lor album. Cu ajutorul unor cantareti precum Can si tobosarul de la Blondie, Clem Burke, cei doi au debutat in 1981 cu productia „In The Garden”. Desi nu s-a vandut destul de bine, trupa a perseverat si a construit propriul studio pentru a inregistra urmatorul album, „Sweet Dreams (Are Made of This)”, lansat in 1983. „Love is a Stranger” a fost prima melodie britanica de pe album care a reusit sa ajunga hit inainte de aparitia EP-ului. Piesa care a dat numele albumului a urcat pana pe locul 2 in Marea Britanie. La scurt timp a atins si locul 1 in America. Videoclipul piesei „Sweet Dreams (Are Made of This)” a fost atat de mediatizat incat trupa devenise o sursa de inspiratie prntru alte formatii tinere. Eurythmics a relansat „Love Is a Stranger”, melodie ce a patruns in topuri inca de la aparitie. „Touch”, al treilea album al formatiei, a fost lansat in 1983 si a contribuit la cresterea popularitatii prin melodiile „Who's That Girl?” (nr.3, Anglia.; nr. 21, SUA), „Right by Your Side” (nr. 10, Anglia; nr. 29, SUA) si „Here Comes the Rain Again” (nr. 8, Anglia; nr. 4 SUA). In anul 1984, imaginea artistei devenise tot mai cunoscuta si prezenta scenica a atras o audienta tot mai mare. La sfarsitul anului au lansat un nou album care nu s-a vandut insa in multe exemplare; piesa „Sexcrime (Nineteen Eighty-Four)” a intrat totusi in Top 10 Marea Britanie. Aparut in vara lui 1985, „Be Yourself Tonight” a promovat un stil bazat pe R&B si continea o piesa realizata in colaborare cu Aretha Franklin, „Sisters Are Doin’ It For Themselves”. Duetul, alaturi de alte doua piese - „Would I Lie to You?” (nr. 17, Anglia; nr. 5 SUA) si „There Must Be an Angel (Playing With My Heart)” (nr. 1, Anglia; nr. 22 SUA) - a devenit o productie de referinta. Anul urmator trupa a inregistrat „Revenge” urmat la scurt timp de „Be Yourself Tonight”. Desi albumul a ajuns pe locul 12 in SUA datorita melodiei „Missionary Man”, numarul de exemplare vandute a fost destul de scazut. In Marea Britanie, Eurythmics era ceva mai popular insa depasise momentul de maxim succes. Formatia a decis sa se orienteze si asupra altor arii. In 1985 si 1986, Dave Stewart a lucrat ca producator, promovand artisti renumiti printre care Bob Dylan, Daryl Hall, Tom Petty si Mick Jagger. Annie a inceput o cariera in industria cinematografica (jucand in „Revolution”) dar de scurta durata. In 1987, formatia s-a reunit pentru a inregistra „Savage” dar succesul albumului a fost nesemnificativ. Stewart s-a insurat cu Siobhan Fahey, membra a formatiei Bananarama si care a aparut si intr-un videoclip al formatiei Eurythmics. In 1988, Lennox a cantat in duet cu Al Green, melodia „Put a Little Love in Your Heart” a fost preluata pentru coloana sonora la „Scrooged”. Un an mai tarziu, trupa a lansat „We Too Are One”, clasata pe prima pozitie in Marea Britanie dar deloc apreciata de americani. Eurythmics a trait ultimul moment de glorie la aparitia lui „Greatest Hits” din 1990. Lennox a inceput o cariera solo, primul ei album fiind „Diva” si vandut in peste doua milioane de copii. Stewart a continuat sa produca muzica pentru diferiti artisti. In 1995 a inceput o cariera solo prima lui creatie fiind „Greetings From Gutter”. Lennox si Stewart s-au reunit ultima oara in 1999 pentru a lansa „Peace”.
CASE DE DISCURI
RBA
ROTON INTERCONT MUSIC
Biografie Artisti
Artisti Folclor
Inregistrari de colectie
UTILE
PARTENERI