Extraordinara poveste de viata a artistei incepe in suburbiile din Cairo, unde a crescut alaturi de familia sa, emigranti burghezi de origine italiana.

Dupa ce a fost incoronata Miss Egipt la varsta de 19 ani, tanara viseaza la o cariera in industria filmului si astfel in ciuda refuzului parintilor de a o sustine in proiectele sale , pe 4 decembrie se imbarca in cursa catre Paris sperand ca acolo isi va implini visul. Se loveste insa de o realitate cruda , vremurile nu erau prielnice pentru ce isi dorea si realizeaza ca industria filmului francez nu are loc pentru ea. Incepe totusi sa ia lectii de canto cu un profesor de muzica ce are reputatia de a fi un adevarat tiran, dar ale carui metode de predare in final s-au dovedit eficiente.

In urma unei auditii este aleasa pentru a canta intr-un cabaret de pe Champs Elysess si ulterior intr-un club La Villa D’Este. Norocul ii surade cand Bruno Coquatrix deschide un vechi cinema parizian Olympia si pune in scena un spectacol "The Number Ones Of Tomorow" unde Dalida este invitata si alege sa interpreteze melodia "Stranger In Paradise". Dalida este remarcata de Lucien Morisse, director artistic la postul de radio Europe 1 si Edy Barclay, proprietarul casei de inregistrari Barclay.

In urma ofertei facute de Lucien Morisse de a actiona in calitate de manager al Dalidei, in 1955 tanara cantareata inregistreaza primul sau single de debut "Madonna". S-a dovedit a fi un succes relativ, al doilea single al Dalidei, "Bambino" a fost cel care a lansat-o pe cantareata spre o faima absoluta. Datorita lui Lucien Morisse, directorul de la Europe 1, melodia "Bambino" a rulat aproape non stop pe postul de radio si curand a ajuns in fruntea clasamentelor muzicale din Franta. 1956 s-a dovedit a fi un an de triumf pentru Dalida. Ea apare la Olympia pentru a canta in deschiderea concertului lui Charles Aznavour si a incantat spectatorii cu interpretarea live a piesei "Bambino". Vanzarile la acest single au fost de 300 000 de copii si ii aduc tinerei cantarete primul disc de aur.

Al doilea mare hit al Dalidei , "Gondolier" a fost lansat in 1957 in apropierea Craciunului. In anul urmator, Dalida primeste premiul Radio Monte Carlo Oscar, premiu pe care Dalida avea sa il primeasca 7 ani consecutiv. Urmeaza o serie de turnee printre care si in Italia, tara sa de origine, curand faima sa raspandindu-se si in restul Europei. Inca de la inceputul colaborarii ei cu Lucien Morisse s-au facut speculatii privind relatia pe care cei doi o aveau in afara colaborarii profesionale. Legatura lor devine oficiala pe 8 aprilie 1961 cand dupa o lunga perioada de ezitare cei doi se casatoresc in Paris. Avea sa fie o casatorie foarte scurta deoarece la doar cateva saptamani de la casatorie, in timpul unui concert sustinut la Cannes, Dalida se indragosteste de Jean Sobieski, acest lucru ducand inevitabil la incheierea casatoriei cu Morisse. In ciuda faptului ca o noua pasiune a intrat in viata ei, Dalida nu uita de carirea ei si in decembrie 1961 o gasim pe Olympia unde timp de o luna de zile a umplut in fiecare seara sala ce continea mai mult de 2000 de fani. In 1962, Dalida era din nou in fruntea topurilor cu "Petit Gonzales", hit ce a devenit un clasic Dalida si, care prin tenta lui mai optimista si mai moderna decat hit-urile anterioare pune cantareata in legatura cu o noua generatie de fani – adolescentii.

O importanta colaborare in cariera sa a avut-o cu actorul Alain Delon in anul 1972, cand cei 2 intra in studio si inregistreaza duet-ul clasic "Parole, Parole". In momentul lansarii, primavara anului 1973 , piesa ajunge direct in fruntea topurilor franceze si numarul 1 in Japonia. Un tanar compozitor francez, Pascal Sevran, compune un cantec pentru repertoriul Dalidei, "Il Venait D’Avoir 18 Ans", care la putin timp dupa lansare devine numarul 1 in 9 tari, inclusiv Germania unde single-ul s-a vandut in peste 3,5 milioane de exemplare. Pe 15 ianuarie, urmatorul an, Dalida revine pe Olympia unde interpreteaza un cantec nou, "Gigi D’Amoroso", un cantec plin de originalitate ce avea sa devina cel mai faimos hit din intreaga cariera muzicala a cantaretei. In acelasi timp, popularitatea Dalidei in tarile arabe a continuat sa creasca, faptul ca ea s-a nascut in Cairo insemnand mult pentru opinia publica araba. Anul 1978 reprezinta pentru Dalida inca un pas inainte in cariera sa – este remarcata de americani care o invita sa dea un spectacol in New York si astfel pe 29 noiembrie Dalida urca pe scena din Carnagie Hall si interpreteaza pentru prima data melodia "Lambeth Walk".

Spectatorii au fost in extaz, presa locala a reactionat pozitiv si in final Dalida s-a desfatat in succesul american. Anii "80 incep pentru Dalida cu un mare boom. De pe 5 ianuarie pana pe 20 ianuarie 1980 Dalida pune in scena la Palais Des Sports in Paris un spectacol de gen american , cu 12 schimburi de tinuta , munti de pene si tone de bijuterii. Artista este inconjurata de 11 dansatori si 30 de muzicieni. A fost un adevarat spectacol cu o coregrafie gen Broadway care a durat mai mult de 2 ore. Toate biletele la cele 18 spectacole au fost vandute. Pentru prima data, un disc de diamant a fost creat pentru Dalida si a fost primul artist care a primit unul, pentru vanzarile sale de discuri in intreaga lume. Nu a sarbatorit numai cele 85 de milioane de discuri vandute ci si cele 55 de discuri de aur pentru inregistrarile in 7 limbi diferite ci si intreaga sa cariera. In timpul celor 37 de ani de cariera artistica, ea a gasit timp pentru a se dedica si carierei actoricesti.

Recunoasterea sa, ca mare actrita a venit in 1986 cand a primit cel mai important rol din carira sa in filmul "The Sixth Day" al lui Youssef Chanine, in care ea a aratat lumii ce actrita talentata poate sa fie. Toti anii de neintrerupta activitate au dus-o in pragul unei epuizari fizice si psihice greu de suportat. In lipsa unei familii, se simtea din ce in ce mai singura si s-a gandit ca viata nu mai are ce sa-i ofere mai mult decat ii oferise pana in acel punct din viata ei. In consecinta, in noaptea de 2 mai 1987 a decis sa mearga la culcare pentru totdeauna, lasand in urma un mesaj: "Iarta-ma, viata a devenit de nesuportat pentru mine".

Spre sfarsitul anilor '70, in oraselul Basildon din Marea Britanie se forma o mica formatie, Composition of Sound, alcatuita din trei adolescenti: Martin Lee Gore, Andrew Fletcher si Vince Clarke.

Vince era solistul si compozitorul trupei, Martin se ocupa de sintetizator, iar Andy era basist. Dupa citeva incercari nu tocmai reusite Fletcher si Clarke au renuntat la ideea de a mai cinta la chitara si au trecut la sintetizatoare. Realizand ca au nevoie de un solist mai bun, l-au contactat pe un alt adolescent din Basildon: David Gahan.

Ajunsi in aceasta formula, cei patru au considerat ca ar fi benefica si o schimbare de nume, iar noul membru, David, a sugerat o expresie in limba franceza vazuta pe coperta unei reviste de moda si care insemna: moda rapida. Sub noua titulatura: Depeche Mode, formatia a inceput sa cinte in baruri si cluburi de noapte unde au fost descoperiti de producatorul Daniel Miller de la Mute Records. Acesta i-a convins sa semneze primul lor contract.

In 1981 Depeche Mode a lansat primul single: Dreaming of Me, care a reusit sa urce in topurile britanice pina pe pozitia 57. A urmat imediat: New Life care a ajuns pe pozitia 11 si in cele din urma: Just Can't Get Enough care a fost un mare hit al muzicii de dans. Dupa cele trei single-uri Depeche Mode a lansat primul sau album: Speak and Spell (1981). La incheierea turneului ce a urmat, prin Marea Britanie, Vince Clarke a anuntat ca paraseste trupa. Ca urmare, Depeche Mode a contactat un alt tinar muzician: Alan Wilder, cu scopul de a gasi un inlocuitor pentru Clarke, insa fara ca Alan sa fie declarat membru deplin al formatiei.

Urmatorul single lansat de Depeche Mode, cu Martin Gore compozitor, See You, a demonstrat ca grupul se poate descurca si fara Clarke. Au urmat: The Meaning of Love si Leave in Silence toate de pe albumul anului 1982: A Broken Frame (1982). Alan Wilder a fost declarat membru full-time al formatiei. 

Dupa revenirea din turneul mondial, Depeche Mode a lansat un nou single la inceputul anului 1983: Get the Balance Right. Au urmat alte citeva turnee dupa care au inceput inregistrarile la Construction Time Again (1983) cu o orientare spre un sound mai comercial. Everything Counts si Love In Itself au confirmat aceasta tendinta. Depeche Mode a inregistrat primul hit in topurile americane cu clasicul People Are People. Acest lucru i-a determinat la lanseze un nou album in care erau strinse toate hiturile pe care formatia le inregistrase in Marea Britanie. Titlul albumului a fost acelasi: People Are People (1983).

La scurt timp un nou single, la fel de controversat, a fost lansat: Master and Servant. In ritmul deja binecunoscut, apare albumul cu numarul 4, Some Great Reward (1984). Martin Gore apare ca vocal pentru prima oara in melodia Somebody. 

In 1987 lanseaza  un nou album: Music for the Masses (1987) a fost singurul care a avut lansarea unui single in Franta, Little 15. Nu a fost insa singurul single al acestui album. Numarul acestora a crescut la cinci: Strangelove, Never Let Me Down Again, Behind the Wheel si, bineinteles, Little 15.

Depeche Mode a inceput cel mai mare "World Tour" din istoria trupei sustinind concertul cu numarul 101 pe arena Rose Bowl din Pasadena, California. Mega-concertul a adus in acelasi loc peste 70.000 de fani .

Dupa doi ani in care membrii trupei au stat separati, a inceput lucrul la unul din marile succese ale formatiei. Cu mult inainte de a fi lansat pe piata Violator (1990), primul din single-urile acestui album a fost primit de catre public ca unul din cele mai mari hituri: Personal Jesus. A fost prima melodie a celor de la Depeche Mode in care s-a vazut o apropiere rock, responsabil fiind noul producator al grupului, Flood. In final Personal Jesus a devenit cel mai bine vindut single al trupei, imensul succes deschizind portile catre cei mai mari producatori.  

World Violation (1990) a fost un mega-tour care avea sa schimbe Depeche Mode pentru totdeauna. Imediat dupa terminarea acestui turneu Dave Gahan avea sa divorteze de sotia sa, parasind Marea Britanie in favoarea Orasului Ingerilor. Gahan isi lasa in urma nu doar sotia ci si pe fiul sau de doar citiva ani. In Los Angeles viata fara nici un fel de organizare, petrecerile care se tineau lant si consumul de droguri, in special heroina, au dus la inceputul unei caderi libere. 

In februarie 1997 , au lansat albumul Ultra .Single-urile de pe acesta :It's No Good, Home si Useless, devenind evident faptul ca Depeche Mode era din nou pe linia de plutire.

In anul 1998 a fost lansata pe piata o noua compilatie "greatest hits" intitulata The Singles '86-'98 (1998) impreuna cu un nou single: Only When I Lose Myself. Depeche Mode a pornit din nou intr-un turneu (The Singles Tour), dupa nu mai putin de 4 ani de pauza, pentru a promova noul album.

A venit apoi anul 2000, in decursul caruia cei trei s-au intilnit la Londra, New York si Santa Barbara pentru a finaliza Exciter (2001). Albumul a ajuns in magazine in mai 2001. Dream On a fost hitul surpriza al lunii Aprilie plasindu-se bine in topuri in majoritatea tarilor. Desi lansarea lui Exciter nu a fost incununata de un asa succes cum fusesera lansarile altor albume ale formatiei, Dream On a ajuns "number one" in multe topuri si pentru prima oara in istoria formatiei a atins in S.U.A. o pozitie mai mare (#8) decit in U.K. (#9).

Pe 16 Iulie 2001 a fost lansat I Feel Loved care a devenit un mare dance hit al verii (un remix facut de Danny Tenaglia a fost nominalizat pentru premiile Grammy). Freelove a avut si el un remix tocmai din partea fostului colaborator si producator Flood. Remixul a avut succes in Europa, trecind insa aproape neobservat in S.U.A. Aceeasi soarta a avut si urmatorul single, Goodnight Lovers, care a fost o alegere ciudata datorita stilului sau delicat si neconventional. 

Dupa Exciter Tour, membrii formatiei au luat o binemeritata pauza pentru ca mai apoi, fiecare sa se apuce de dezvoltarea unor proiecte solo.

 2004 a insemnat o revenire la brand-ul Depeche Mode. Dupa lansarea in octombrie 2003 a legendarului film 101 pe DVD, Mute a lansat pe parcursul anului 2004 mai multe titluri care aveau sa-i tina in "priza" pe fanii de pretutindeni: Depeche Mode Singles Box 1-6 in Martie, Devotional in format DVD in Septembrie si colectia de remixuri Remixes '81 - '04 continand 2 discuri+unul bonus in Octombrie. Odata cu albumul de remixuri a fost lansata si o noua versiune a hitului de pe Violator denumita Enjoy The Silence 2004, reorchestrata de catre Mike Shinoda.

Pe 17 octombrie, 2005, Depeche Mode lanseaza cel de 11-lea album de studio, cu titlul Playing the Angel, album care a primit recenzii foarte bune.

Produs de Ben Hillier, acest album de top 10 (care a atins pozitia #1 in topurile mai multor tari europene) debuteaza promovarea cu hitul "Precious", single ajuns pe locul #4 in clasamentul britanic. Albumul a beneficiat si de o sesiune de autografe oferite in ziua lansarii (prima de dupa 1990) la New York City.

Pe 2 noiembrie, Depeche Mode primeste premiul pentru cel mai bun grup al anului, la MTV Europe Music Award. Cu aceasta ocazie, Fletcher confirma ca trupa va lua o pauza lunga dupa turneul masiv "Touring the Angel", afirmand totodata ca in curind vor decide daca urmeaza si o pauza de creatie, sau vor incepe sa lucreze la un nou album.

In decembrie 2006, Depeche Mode este nominalizata la premiul Grammy, pentru cea mai buna piesa dance - "Suffer Well" - Best Dance Recording. Este cea de-a treia nominalizare Grammy, prima fiind propunerea materialului Devotional, in 1995, la categoria Best Long Form Music Video, urmata de Best Dance Recording pentru „I Feel Loved”.

La mijlocul lui decembrie 2006, iTunes lanseaza colectia The Complete Depeche Mode, cel de-al patrulea set box, dupa The Complete U2 in 2004, The Complete Stevie Wonder in 2005 si Bob Dylan: The Collection – la inceputul lui 2006.

I
Numele noului album, al 12-lea lansat de Depeche Mode, a fost anuntat la 15 ianuarie 2009. Sounds of the Universe a fost lansat international la 20 aprilie si o zi mai tarziu in Statele Unite. Primul single, Wrong, fusese deja difuzat de posturile de radio, incepand din februarie, dar nu a avut impact in topul din Marea Britanie, ocupand doar locul 24. In schimb, a ajuns pe locul 2 in Germania.

Turneul de prezentare a inceput la 6 mai 2009, in Luxemburg, cu un warm-up show, si oficial patru zile mai tarziu in Israel. Insa inaintea concertului de la Atena, Dave Gahan a fost transportat la spital din cauza unei gastroenterite.

Turneul a fost oprit, o serie de concerte intre care cele de la Bucuresti, Sofia sau Belgrad fiind anulate. Dupa mai multe analize medicale, lui Dave Gahan i-a fost depistata o tumoare maligna de care a fost operat cu succes.

La finalul primei parti a turneului, la Bilbao, Dave a suferit o ruptura musculara, trupa fiind obligata astfel sa anuleze alte doua spectacole.

Al doilea single de pe albumul Sounds of the Universe, Peace, a fost lansat la 15 iunie 2009. Videoclipul melodiei a fost filmat in Romania de regizorii francezi Jonas&Francois, si in rolul principal a fost distribuita actrita Maria Dinulescu.

Dupa o asteptare de mai bine de 16 ani, visul multor fani Depeche Mode s-a implinit pe data de 17 februarie in cadrul concertului sustinut de trupa la The Royal Albert Hall. Alan Wilder a fost invitat pe celebra scena din Londra sa cante alaturi de Martin Gore piesa "Somebody”.

Evenimentul s-a produs in timpul primului bis si a fost o surpriza neasteptata pentru fanii prezenti la acest concert, aparitia lui Alan fiind tinuta in mare secret in toata aceasta perioada. Concertul unic de la Londra a avut un scop caritabil, toate incasarile de pe urma vanzarilor de bilete urmand a fi donate catre Teenage Cancer Trust. 

Dolly Rebecca Parton (nascuta in Sevierville, Tennessee, 19 ianuarie 1946) este considerata una dintre cele mai talentate cantarete ale genului country . Pana azi a scris peste 3.000 melodii si a vandut mai mult de 100 millioane de discuri .Pentru compozitiile sale are o stea pe Hollywood Walk of Fame din 1984, de asemeni are o stea in Nashville Star Walk .


A facut parte din grupul cantaretului Porter Wagoner din 1967 pana in 1974.
Din aceasta perioada dateaza succese ca "Jolene" si "Coat of many colors". In 1980 a debutat ca actrita in comedia 9 to 5, pentru interpretarea rolului fiind nominalizata la Globul de Aur . De asemeni a fost nominalizata la acelasi premiu si pentru tema muzicala a filmului. Intre urmatoarele filme in care a jucat sunt : The Best Little Whorehouse in Texas (1982) , Rhinestone (1984) si Steel Magnolias (1989).

In 1987 a lansat impreuna cu Emmylou Harris si Linda Ronstadt discul Trio, din care s-a vandut mai mult de un milion de exemplare . In 1992 Whitney Houston transforma melodia lui Dolly , "I Will Always Love You" intr-unul din cele mai vandute single . Este vorba de soundtrack-ul filmului The Bodyguard .

Dolly este a patra din cei 12 copii a lui Robert Lee Parton si Avie Lee Owens , credinciosi ai bisericii penticostale . Ceilalti frati sunt : Willadeene Parton (poeta, David Parton, Denver Parton, Bobby Parton, Stella Parton (cantareata), Cassie Parton, Larry Parton (care a murit la scurt timp dupa nastere ), Randy Parton (cantaret), gemenii Floyd Parton (compozitor) si Freida Parton, si Rachel Dennison (actrita). In 1966 la 20 de ani s-a casatorit cu Carl Dean, care lucra in comertul cu asfaltarea strazilor din Ringgold, Georgia. S-au cunoscut in prima zi cand Dolly a ajuns in Nashville .

In 1971 Parton a lansat pe piata albumul intitulat Joshua, care a avut succes , in acelasi an a lansat si Coat of Many Colors, iar in 1974 lanseaza albumul intitulat Jolene, care a fost un mare succes atat in SUA cat si in Canada , iar single –ul a fost nr 1 conform publicatiei Hot Country Songs , iar in 2004 a fost recunoscut de catre cei de la revista Rolling Stone ca unul din cele mai bune cantece ale tuturor timpurilor .

In 1976 semneaza un contract pentru un show de varietati intitulat Dolly!, in care avea numerosi invitati , ca : Emmylou Harris, Linda Ronstadt, Karen Black si Kenny Rogers. Cu toate ca a fost un succes . acest show nu a avut decat un singur sezon .

In 1985, a lansat albumul de studio , Real Love. Single-ul omonim a fost interpretat in duet cu Kenny Rogers, ocupand locurile #1 si #91 in topurile country si pop.

In 1996 Parton a implementat un program de alfabetizare numit Imagination Library (Biblioteca Imaginara), in Tennessee, Anual distribuie 2.500.000 de carti .

Ducu Bertzi (n. 21 septembrie 1955, Sighet) este un cantautor și folkist român.

În paralel cu școala generală, a studiat opt ani chitara la școala de muzică din Sighet. Din clasa a noua, împreună cu un grup de prieteni, a înființat grupul Mi bemol rock. Cu această formație, Ducu Bertzi cânta, la serile de dans ale liceului, piese românești și din repertoriul unor formații la modă. Treptat, a renunțat la chitara electrică în favoarea celei acustice, cauza fiind de natură tehnică (lipsa unor stații de amplificare și a instrumentelor de calitate).

Existența unui cenaclu literar din localitate l-a atras, Bertzi descoperind aici muzica poeziei. La primul festival de poezie și muzică de la Sighet (1973), Bertzi a câștigat marele premiu... o valiză. Debutul pe o scenă recunoscută a avut loc în 1976 la Baia Mare, în cadrul manifestărilor organizate de Cenaclul Flacăra, unde a activat până în 1985.

Până la sfârșitul anului, Ducu Bertzi participa săptămânal la manifestările folk organizate în stagiunea de spectacole a Casei Studenților. Paralel cu genul care l-a consacrat, a devenit în scurt timp membru permanent al grupului Coral SONG, sub bagheta regretatului Ioan Luchian Mihalea. Activitatea concertistică a acestei formații corale i-a oferit lui Bertzi posibilitatea de a fi remarcat atât în calitate de membru al corului, cât și ca solist de muzică folk. Prima înregistrare audio a fost realizată la Radiodifuziunea Română în noiembrie 1979, cu titlul Când s-o-mpărțit norocu'. Au urmat alte imprimări și aproximativ 1200 de spectacole. După o perioadă în care muzica folk a intrat într-un con de umbră, în 1986, Ducu Bertzi a continuat să înregistreze noi piese, dintre care cele mai cunoscute s-au transformat în șlagăre: Și de-ar fi; Floare de colț; M-am îndrăgostit numai de ea; Suflet fără chei; Omul pădurii. A fost invitat în studiourile Televiziunii Române pentru filmarea acestora