Barry Eugene White s-a nascut pe 12 septembrie 1944, a cucerit lumea muzicii cu vocea lui grava, a vandut peste 100 de milioane de albume in intreaga lume si a castigat de nenumarate ori discuri de aur si de platina.
Un romantic incurabil, Barry White si-a inceput cariera inr-un mod destul de bizar. La varsta de 10 ani reuseste sa intre intr-o gasca de negri din cartierul natal, Galveston, din Texas. La 17 ani, in urma unui atac premeditat asupra unei masini, Barry impreuna cu gasca sa reusesc sa jefuiasca un Cadillac si sa-i fure rotile in valoare de 30.000 de dolari. Barry a fost in scurt timp prin? dar pentru ca era inca minor a fost condamnat la doar patru luni de inchisoare. Acasta mica experienta i-a schimbat viata si dupa ce l-a ascultat pe pe Elvis la radioul inchisorii Barry s-a hotarat ca trebuie sa cante. De altfel, artistul a delcarat ulterior ca acel moment a fost cel care i-a schimbat viata pentru totdeauna.
Dupa ce a iesit din inchisoare White a renuntat la viata de cartier pe care a dus-o pana atunci si a continuat ce si-a propus. La inceputul anilor '60 reusise sa gaseasca alti prieteni cu care a pus pe picioare prima trupa.
Vocea sa inconfundabila nu a ramas neremarcata si, astfel, pana la sfarsitul anilor '60 Barry semna primul sau contract in care se angaja sa compuna si sa cante melodiile de pe coloana sonora a serialului The Banana Split - care reprezenta la acea vreme o posibilitate foarte mare de a se face remarca? avand in vedere ca serialul era televizat in toata America.
In urma acestui succes Barry reuseste sa atraga atentia mai multor case de productie si semneaza cu 20th Century Records la inceputul anului 1970. Dupa semnarea contractului artistul se reprofileaza trecand de la interpret la compozitor. Primul success in noul domeniu l-a avut piesa Walking in the Rain (With The One I Love), care a ajuns in Top 20 Marea Britanie in anul 1970.
La insistentele managerului sau Barry se reapuca de cantat. Experienta acumulata in domeniul compozitiilor il ajuta pe artist sa compuna in perioada 1973 - 1976 majoritatea hiturilor cu care reuseste sa cucereasca lumea: Never, Never Gonna Give You Up (1973), Can't Get Enough of Your Love, Babe (1974), You're the Firs? the Las? My Everything (1974), What Am I Gonna Do With You (1975), Let the Music Play.
Dupa acesta perioada , Barry White devine vedeta internationala. Show-urile pe care le realiza in general urmareau publicul feminin, ideea de baza fiind romantismul. Barry si-a dezvoltat foarte mult latura romantica, reusind sa o duca la extrem; este recunoscut cazul in care a reusit sa faca mai multe femei sa lesine in timpul unui concert sustinut la New York.
Stilul soul si funk si noul mod de a canta blues l-au transformat pe Barry White intr-o emblema a romantismului si stilurilor de muzica mentionate mai sus.
Odata cu decaderea muzicii disco si funk , la inceputul anilor '90, Barry a suferit o usoara scadere a vanzarilor, dar la sfarsitul anului 1999 mai lanseaza doua albume, iar vanzarile cres vertigino? acesta reusind sa atinga pragul de 100 de milioane de discuri vandute in intreaga lume.
In anul 2002 Barry White a suferit un blocaj renal si a fost internat de urgenta la un spital din Los Angele? fapt care practic l-a scos din viata publica. In acelasi an, pe data de 4 iulie, in urma unei lungi perioade de suferinta, Barry White se stinge din viata la varsta de 58 de ani.

Așadar, din anul 1985 BELINDA CARLISLE rămâne ”liberă de contract” și având și o oarecare sumă de bani pusă deoparte, preia destinele financiare ale casei de discuri I.R.S. și încearcă lansarea în cariera solo.

Din păcate începe cu o... pauză, datorată tratamentelor sortite să o recupereze după viața agitată din cadrul fostei trupe. (Se știe că GO-GO'S au avut parte de o viață tumultoasă, plină de consum exagerat de droguri, alcool și relații sexuale - fie cu femei, fie cu bărbați...)

După recuperare, BELINDA CARLISLE își schimbă radical înfățișarea și atitudinea de zi cu zi (rămânând la vechea ei pasiune - Rock-ul) și, ajutată de fosta colegă CHARLOTTE CAFFEY, își lansează primul single din cariera solo: ”Mad About You”. Piesa atinge un nesperat loc 3 în Billboard Hot 100 în anul 1986 (locul 23 în Noua Zeelandă, necotată în Europa). Compozitorii piesei - și a majorității celor ce au urmat au fost PAULA BROWN, MITCHEL YOUNG EVANS, JAMES WHELAN iar producător pentru I.R.S. Records a fost MICHAEL LLOYD - care a mai produs pentru artiști ca AXE, BARRY MANILOW, BELLAMY BROTHERS, LISA HARTMAN, SHAUN CASSIDY sau THE MONKEES - în ordine alfabetică.

Albumul de debut - ”Belinda” (foto dreapta) - ajunge pe locul 13 în clasamentul american de L.P.-uri Billboard Hot 200 în același an, dar este bine cotată doar la ea acasă.

Mutarea decisivă în cursa pentru consacrare avea să fie făcută prin renunțarea la serviciile propriei case de discuri și trecerea la MCA Records (în USA), respectiv Virgin Records în Marea Britanie. Multora li se poate părea ciudată această mișcare, dar la vremea respectivă se petreceau multe tranzacții pe piața de profil, se creeau și dispăreau enorm de multe studiouri, acaparate de marile concerne media și nu numai (vezi Virgin, CBS etc).

Vine inevitabil și marele succes: ”Heaven Is A Place On earth”, considerată ca - citez - ”o mostră perfectă de muzică Pop”, după cum comentau cei de la Billboard. Piesa se instalează categoric pe locul întâi în clasamentele de pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic (1 Norvegia, USA și UK, 3 Suedia și Noua Zeelandă, 4 Elveția și 31 Olanda). Era decembrie 1987. Muzica și textul semnate de ELLEN SHIPLEY și RICK NOWELS, ultimul având să fie și producătorul artistei (a mai produs pentru ACE OF BASE, ALL SAINTS, COLBIE CAILLAT, DIDO, ENRIQUE IGLESIAS și EROS RAMAZZOTTI...)

Formula dovedită valabilă în obținerea succesului este păstrată și pentru următoarele melodii, care devin hit unul după altul: ”I Get Weak” (2 USA și 10 UK), ”Circle In The sand” (7 USA, 4 UK, 16 Noua Zeelandă, 22 Olanda și 26 Austria).

Vin alte mari succese: ”Leave A Light On” și ”We Want The Same Thing” - asta pentru a menționa doar o parte dintre piesele ei de valoare.

Albumul ”Runaway Horses” din 1989 îi aduce două discuri de platină în Australia și unul în Marea Britanie, respectiv Canada, dar nu mai are darul de a o menține pe linia de succes de care s-a bucurat în Statele Unite. Acum e momentul scăderii ei ca prezență în clasamentele nord-americane, dar (culmea!) se constată o creștere a apetitului europenilor și australienilor pentru muzica ei. Europenii vor gusta în mod deosebit piesa cu numărul 5 de pe albumul Runaway Horses” (foto stânga).

În 1990 are loc o scurtă reunire a fetelor de la THE GO-GO'S - ocazie cu care este lansat un ”Greatest Hits”.

BELINDA CARLISLE revine în studiouri și imprimă L.P.-ul ”Live Your Life Be Free” - din păcate primul care nu intră în clasamentul american Billboard Hot 200 și ultimul care-i aduce un single în primele 100 de la ea de acasă, respectiv ”Do You Feel Like I Feel” - locul 73. Discul ajunge pe 21 Suedia, 27 Australia și 32 Elveția.

BELINDA termină acum colaborarea cu producătorul RICK NOWELS și devine - alături de prietena ei veche CHARLOTTE CAFFEY - propria producătoare, editând în 1993 albumul ”Real” (9 UK și 23 Suedia) - de pe care doar single-ul ”Big Scary Animal” mai ajunge apoi pe locul 12 UK.

Succesul întârzie să revină și astfel, BELINDA reia colaborarea cu NOWELS dar trece din punct de vedere contractual la Chrysalis Records.

Apare albumul ”A Woman And A Man”, de pe care semnalez colaborarea cu PER GESSLE de la ROXETTE pentru piesa ”Always Breaking My Heart” (8 UK, 31 Australia, 36 Austria și 44 Suedia).

După o lungă pauză - în care s-a ocupat de acțiuni caritabile, și-a scris biografia și a mai și pozat pentru PLAYBOY (ediția august 2001) - revine în anul 2007 cu albumul ”Voila”, la care a colaborat și BRIAN ENO de la U 2.

După acest ultim album au loc o serie de concerte și din câte se pare, artista ar avea în plan lansarea unui nou L.P. în anul 2011.

Este căsătorită din anul 1986 cu Morgan Mason, fiul actorului britanic James Mason. Cei doi au un fiu - James Duke - născut în 27 aprilie 1992.

DISCOGRAFIA BELINDA CARLISLE - ALBUMELE ORIGINALE, FĂRĂ COMPILAȚII:

1. ”Belinda” - iunie 1986;

2. ”Heaven On Earth” - octombrie 1987;

3. ”Runaway Horses” - octombrie 1989;

4. ”Live Your Life Be Free” - octombrie 1991;

5. ”Real” - septembrie 1993;

6. ”A Woman And A Man” - septembrie 1996;

7. ”Voila” - septembrie 2007.

EDITĂRI VIDEO BELINDA CARLISLE:

1. ”Belinda Live” - live, 1988;

2. ”Runaway” - live, 1990;

3. ”Runaway Videos” - 1991;

4. ”Belinda - The Videos” - 1996.

Pe numele sau adevarat ,William Michael Albert Broad s-a nascut la 30 noiembrie 1955 in Worthing, Anglia. Prima trupa de punk a artistului, s-a intitulat Soiouxsie & the Banshee. Chitaristul Tony James a parasit trupa si a format trupa Generation X, in care Idol era chitarist si vocal.
Generation X a semnat cu Chrystalis Records, unde au lansat trei albume, dupa care s-au despartit. Idol s-a mutat in New York, unde si-a inceput cariera solo alaturi de Steve Stevens. In curand a devenit "stampila" MTV, cu piese precum White Wedding si Dancing with Myself, inregistrate intial alaturi de Generation X.

In 1983, intr-un efort de a-l introduce pe artist in America, casa de discuri a lansat videoclipul pentru Dancing With Myself (produs de Jeffrey Abelson si Keith Williams). Materialul a dat startul unei noi ere in ce priveste videoclipurile pentru MTV si alte posturi aferente.

La scurt timp, Billy Idol a cunoscut-o pe Perri Lister, in varsta de 19 ani. Aceasta a ramas gravida si a dat nastere unei fetite pe nume Bonnie Blue Broad. Al doilea EP, Rebel Yell a fost un succes si a consolidat pozitia artistului in topurile americane. Urmatorul album a aparut in 1986 si s-a intitulat Whiplash Smile. Stevens a preferat o cariera solo, insa Idol a continuat. Chiar inainte de lansarea lui Charmed Life, artistul a suferit un accident de motocicleta in care a fost la un pas de a-si pierde piciorul. La scurt timp, Idol a decis sa ia o pauza si sa incerce o cariera de actor, in special pentru filmul lui Oliver Stone, The Doors.

A urmat albumul Cyberpunk. Discul a fost un esec, iar Idol a devenit dependent de droguri. In 1994, artistul a fost la un pas de moarte, in urma unei surpadoze. In 1998, actorul a aparut in filmul The Wedding Singer. Devil's Playground a aparut in 2005 si a reprezentat primul disc dupa o pauza de 12 ani. In noiembrie 2006, artistul a lansat un album de Craciun intitulat Billy Idol: Happy Holidays.

Discografie:
Don't Stop (1981)
Billy Idol (1982)
Rebel Yell (1984)
Vital Idol (1987)
Ido Songs: 11 of the Best (1988)
Charmed Life (1990)
Cyberpunk (1993)
Greatest Hits (2001)
VH1's Storytellers: Billy Idol (2002)
Essential Billy Idol (2003)
Devil's Playground (2005)
Happy Holidays (2006)

Site oficial

http://www.billyidol.com/

Blondie este o formatie nascuta in anii ’70, a carei muzica acopera un spectru stilistic foarte larg (new wave, punk, power pop, disco, etc) fiind puternic influentata de cea a anilor '60 (The Beatles, Byrds, Hollies, Who, Ronettes, etc). Blondie a fost cel mai celebru grup de new wave si de la primul single, aparut in toamna lui 1976, si pana la desfiintare s-a bucurat de un succes urias, care a culminat in 1979 datorita hit-ului "Heart Of Glass". Dupa ce a pozat pentru Playboy, Debbie a cantat cu grupul folk Wind In The Willows si a devenit o celebritate a lumii artistice si mondene newyorkeze.

In 1973 l-a cunoscut pe Chris Stein si impreuna au format Angel And The Snake, din care mai faceau parte Fred Smith (Billy O'Connor (dr) si coristele Tish si Snooky. In 1975, dupa ce componenta a devenit cea de mai sus, au decis sa-si ia numele de Blondie (ce evoca in egala masura pe cel al unui celebru personaj de benzi desenate precum si culoarea parului lui Debbie). Au devenit cunoscuti datorita aparitiilor in circuitul concertistic newyorkez si, in 1976, impreuna cu tinarul producator Richard Gottehrer au realizat single-ul "X Offender/In The Sun".

In octombrie au semnat un contract discografic cu Private Stock pentru care au inregistrat albumul de debut. Inca de la inceput publicitatea facuta grupului s-a concentrat pe imaginea lui Debbie, combinatie exploziva de naivitate feciorelnica si rafinament de femeie fatala a la Marilyn Monroe.

Succesul moderat al acestor prime realizari i-a adus in atentia casei de discuri Chrysalis. Au inceput sa concerteze asiduu si in martie 1977 au sustinut un turneu american impreuna cu Iggy Pop iar la sfarsitul anului un altul in Anglia alaturi de Television.

Obtin un prim mare succes cu "In The Flesh", devenit No. 1 in SUA, si apoi intreprind un turneu in Australia, ocazie cu care lanseaza un dicton devenit faimos "singurul lucru bun din Australia este heroina".

In 1978 Chrysalis reediteaza primul LP al grupului care continua la scurt timp cu "Plastic Letters", produs tot de Gottehrer, si pe care Frank Infante (gtr) il inlocuieste pe Valentine. Cu un sound mult mai dur, mai rock decat precedentul, acest album contine un nou hit, "Denise", ce a propulsat grupul spre marele succes. In acest moment basistul britanic Nigel Harrison devine cel de-al saselea membru al grupului.

Urmatorul album, "Parallel Lines", inregistrat la studioul Record Plant, le-a adus celebritatea mondiala si a demonstrat talentul lor de a compune cantece pop perfecte. Pentru realizarea acestui LP au apelat la serviciile celebrului producator australian Mike Chapman.

Cinci din piesele de pe acest album extrase pe single, "One Way Or Another", "Picture This", "Sunday Girl", "Hanging On The Telephone" si "Heart Of Glass", devin hituri mondiale. Tot pe acest album apare si "Fade Away And Radiate", la inregistrarea caruia a participat si Robert Fripp (gtr) de la King Crimson.

"Heart Of Glass", cu molipsitorul sau ritm disco, a fost un succes urias devenind No.1 in topuri din intreaga lume fiind si prima combinatie reusita de new wave si disco, in ciuda faptului ca in anumite tari versul "a pain in the ass" a fost cenzurat.

Aparut la sfirsitul anului 1979 cel de-al patrulea LP, "Eat To The Beat", produs tot de Mike Chapman, contine o noua serie de excelente hit-uri, "Atomic", "Accidents Will Happen", "Union City Blue", "Living In The Real World", etc (ultimul a fost difuzat ca single pentru prima data in istoria rock-ului cu o caseta video acompaniatoare).

Intre timp, Debbie, care mai aparuse in numeroase filme experimentale, a jucat in filmul de succes "Roadie" si a interpretat rolul principal, cel al unei gospodine din New Jersey, in "Union City", fiind rasplatita cu cronici elogioase.

In 1980 au realizat impreuna cu celebrul producator Giorgio Moroder single-ul "Call Me", ce au fost incluse in coloana sonora a filmului "American Gigolo", care s-a bucurat de un succes monstru in intreaga lume, si, spre sfirsitul anului, au continuat cu LP-ul "Autoamerican".

1981 a fost un an de pauza pentru Blondie membrii sai implicindu-se in diverse proiecte solo: Debbie, ajutata de Stein si de producatorii Nile Rodgers si Bernard Edwards, debuteaza solo cu "Kookoo", care, in ciuda succesului single-ului "Backfield", nu s-a bucurat de o primire prea buna, Destri a realizat LP-ul "Hearts On The Wall" iar Burke a fost extrem de solicitat ca muzician de studio.

Aparut in 1982, cel de-al saselea LP, "The Hunter", desi a intrat in Top 10 in Anglia si I Top 40 in SUA, nu mai reediteaza succesul precedentelor realizari si, in consecinta, in februarie 1983 Blondie isi inceteaza activitatea punind astfel punct uneia din cele mai pline de succes cariere ale rock-ului.

Formula magica a acestei reusite a combinat ritmurile simple si dansante cu vocea pop, foarte melodioasa si cu instrumentatia rock cu accente punk.

Debbie Harry, cel mai fotografiat sex simbol al rock-ului, a petrecut cea mai mare parte a anilor '80 ingrijindu-l pe Stein, foarte grav bolnav, si si-a continuat cu un succes modest o cariera solo sporadica.

In 1998 grupul se reuneste in formula Harry, Stein, Destri si Burke pentru un turneu european si un nou album, "No Exit”. De pe acest album a fost extras single “Maria”, cu care Blondie a recucerit clasamentele.

Urmatorul album Blondie apare in 2003. De pe “The Curse of Blondie” este extras single-ul “Good boys”, care urca in clasamentele britanice pana pe locul 12.

In 2004 Jimmy Destri se retrage din grup. Trupa isi continua insa concertele, din formula originala ramanand Harry, Stein si Burke.

Blue System a fost un grup muzical german de muzică Pop, fondat de Dieter Bohlen, în 1987, după destrămarea Modern Talking.Grupul era format din Dieter Bohlen (compozitor, producător, vocal), Joachim Vogel (chitară), Jeanne Dupuy și Frank Otto (tobe). În 1988, Otto Frank a fost înlocuit de Michel Rollin. După ce în 1991 a aderat Achim Striben (clape). În 1992 Dirk Sauer, Rene Engelman și Fritsch Wolfgang s-au alăturat grupului, în timp ce Joachim Vogel a plecat.

O parte din single-urile grupului, cum ar fi "Sorry Little Sarah" și "Magic Symphony" au fost foarte populare și au intrat in topurile Dance. Grupul a lansat o serie de clipuri video din cântecele lor, care au fost afișate pe principalele canale de televiziune germane. Blue System a dat, de asemenea, o mulțime de concerte în Germania și afară (Rusia).

Adepti ai stilului  pop-rock, trupa  Bon Jovi este cea care a combinat stilul hard rock specific celor de la Def Leppard cu sensibilitatea inconfundabila  a lui Bruce Springsteen. Trupa  a  variat astfel stilul hard rock, facandu-l atractiv pentru o gama  larga de ascultatori, de la adolescenti si pana la femeile casnice. Cu o strategie destul de ingenioasa, trupa  a angajat un compozitor care sa confere pieselor lor o tenta comerciala, in special  baladelor.

Inaugurand astfel o tendinta   ce va domina intreaga decada a anilor '80. In plus videoclipurile  realizate de trupa au  avut ca scop intotdeauna  promovarea imaginii chipesului solist, Jon Bon Jovi. Aceasta combinatie de strategii a propulsat atat albumul din 1986, "Slippery when wet" cat si pe cel din 1988, "New Jersey", castigand trupei albumul de platina. Ambele  albume au fost criticate pentru caracterul preponderent pop si pentru faptul ca aveau ca target  adolescentii. In ani '90 trupa  a reusit sa faca  o subtila  schimbare de stil, parasind sfera rock-ului si indreptandu-se  catre un gen mai lejer si catre balade. Schimbarea de stil  a fost miscarea ce  a facut ca Bon Jovi sa fie singura trupa  de pop-rock a anilor '80 care a reusit sa-si pastreze un mare numar de fani la trecerea in deceniul urmator.

Fiind mult mai pasionat de muzica decat de scoala, Jon Bon Jovi isi petrecea  majoritatea timpului in casa de discuri  a  varului sau,"Power Station". In prima instanta a fost angajat ca om de serviciu, sarind in scurt timp direct la   inregistrarea unor demo-uri. Unul  dintre acestea, "Runaway", a devenit un hit la postul de radio local din New Jersey. Au fost recrutati cativa instrumentisti si astfel s-a format trupa Bon Jovi, care in 1983 a  semnat un contract cu casa de discuri Polygram. Albumul de debut al trupei a fost lansat in anul imediat urmator, iar  piesa "Runaway" a devenit un hit in top 40. In 1985 trupa  a lansat un nou album, "7800 Fahrenheit", ce a castigat albumul  de aur. Trupa insa nu era multumita de realizari, asa ca  pentru albumul "Slippery when wet" l-au angajat pe compozitorul Desmond Child. Colaborarea a  avut ca rezultat 30 de piese dintre care au fost alese, in functie de opinia ascultatorilor de radio unde au fost lansate aceste piese, cele care urmau sa se afle pe urmatorul material. "Slippery  when wet" a  fost lansat in 1986 si a continut, printre altele, piesele "You give love  a bad  name" si "Living on a prayer" care au fost in fruntea clasamentelor, aducand trupei statutul de superstar.

Trupa a facut benchmarking pe succesul ultimului album si in 1988 a lansat "New Jersey" care a intrat direct pe locul intai. In 1988, formatia a avut o colaborare cu Cher, implicata atunci intr-o relatie cu unul dintre membrii trupei, Richie Sambora. Colaborarea  a aparut pe albumul artistei, "Heart of stone". Urmatoarea perioada a dus o vacanta pentru formatie, timp in care Jon a compus coloana sonora pentru "Young Guns II" lansata in 1990 pe albumul "Blaze of Glory". Compozitia a adus nominalizari atat  la premiile Oscar cat si  la premiile Grammy. In 1991 s-au reunit pentru a inregistra  cel de-al cincilea album, ce a fost lansat in toamna  anului 1992. Desi nu a avut un succes rasunator, din cauza schimbarii de tendinte in muzica la acea data, in urma acestui album  a ramas totusi hit-ul "Bed of Roses". In 1994 au scos pe piata un album cu hit-urile trupei iar in toamna anului 1995 au scos pe piata "These Days", ce a avut, surprinzator,  un succes mai mare in Europa  decat in America. Vara  anului 1997 a marcat incercarea lui Jon de a  pleca la drum intr-o cariera solo. Dupa trei ani  Jon  a revenit in trupa si au lansat albumul "Crush". Piesele "It's my life" si "Thank you for loving me" au fost succese de top, aducand trupei notorietate. Albumul a fost dublu premiat cu albumul de platina in Statele Unite, dar trupa a continuat sa-si mentina concentrarea astfel ca intr-un au reusit sa finalizeze  un nou material, lansat pe piata in tomna anului 2002. In 2003 formatia a oferit fanilor un album cu cele mai bune piese ale lor, intitulat "This left feels right", urmat de un DVD cu acelasi titlu, ce a aparut in 2004.

Membrii originali ai formației au fost Liz Mitchell, Marcia Barrett, Maizie Williams și Bobby Farrell.

Frank Farian (Franz Reuther), un cântăreț german de șlagăre, nemulțumit de melodiile pe care le cânta, înregistrează în decembrie 1974 un single Baby Do You Wanna Bump?. Melodia este difuzată ca fiind interpretată de Boney M, și devine un succes în Olanda și Belgia. Farian decide să angajeze o trupă care să devină imaginea grupului în aparițiile TV și spectacole. O agenție de închiriere le găsește pe Maizie Williams (din Montserrat) și pe prietena ei jamaicană Sheyla Bonnick, precum și un dansator Mike. În 1975 o altă fată, Nathalie, se alătură, înlocuită apoi cu Claudja Barry. Sheila și Mike pleacă, iar Maizie Williams aduce un dansator exotic din Aruba, Bobby Farrell. Cântăreața Marcia Barrett din Jamaica se alătură grupului, care suferă încă o schimbare când Claudja Barry, sătulă să facă play-back, părăsește grupul în februarie 1976 pentru a urma o carieră solo. În final, Liz Mitchell, fosta solistă a trupei Les Humphries Singers, se alătură, componența devenind Maizie Williams, Marcia Barrett, Liz Mitchell and Bobby Farrell.

 Albumul Take The Heat Off Me (1976) cu hiturile Daddy Cool şi Sunny

În primul album, Take the Heat Off Me, Farian folosește doar vocile lui Liz Mitchell și Marcia Barrett, împreună cu vocea sa proprie, prelucrată în studio. Albumul nu are un succes deosebit, dar grupul dă spectacole în cluburi, discoteci, festivaluri, pentru a se face cunoscut. Totul se schimbă odată cu apariția lor live în spectacolul Musikladen, din 18 septembrie 1976, îmbrăcați în costumele care îi vor consacra. Săptămâna următoare melodia Daddy Cool ajunge pe locul 1 în topurile germane.

În 1977 lansează al doilea album, Love for Sale, conținând hiturile Ma Baker și Belfast.

 Albumul Nightflight to Venus (1978), cu hiturile Rivers of Babylon, Brown Girl In The Ring, Rasputin şi Painter Man

În 1978 single-ul Rivers of Babylon devine #1 în topurile britanice și este inclus în următorul album, Nightflight to Venus, care conține și hiturile Rasputin, Brown Girl in the Ring și Painterman. Formația face un turneu în Uniunea Sovietică, care a contribuit la popularitatea lor în această parte al lumii, deși piesa Rasputin era oficial interzisă de autorități, datorită versurilor.

Deși se știa că formația face play-back pe scenă, acest lucru nu a deranjat fanii din acea perioadă, spre deosebire de cazul Milli Vanilli, lansați tot de Farian, zece ani mai târziu.

 Album Oceans of Fantasy (1979), cu hiturile Gotta Go Home, El Lute, I'm Born Again şi Bahama Mama

Al patrulea album, Oceans of Fantasy, este lansat în 1979, și are patru piese de succes, El Lute, Gotta Go Home, I'm Born Again și Bahama Mama. Înainte lansaseră alt hit, Hooray! Hooray! It's A Holi-Holiday, care însă nu a fost inclus în album.

The Magic of Boney M. - 20 Golden Hits, lansat în 1980, ajunge pe locul 1 în Marea Britanie.

Al cincilea album, Boonoonoonoos, este lansat în 1981; în acel moment Bobby Farrell nu mai făcea parte din grup, fiind dat afară datorită comportamentului instabil. Albumul se vinde bine, dar nu mai are același succes ca precedentele. Singurul hit este We Kill the World (Don't Kill the World).

Reggie Tsiboe este noul membru masculin al grupului, începând din 1982. Următoarele single-uri The Carnival Is Over și Jambo nu obțin succes, la fel și cel de-al șaptelea album, Ten Thousand Lightyears, din 1984. Grupul mai are un mic reviriment cu piesele Kalimba de Luna și Happy Song, ambele preluări după originalele cântate de Tony Esposito și Baby’s Gang.

 Începând din 1985 Farian nu mai acordă atenție grupului, ultimul album, Eye Dance, fiind neinspirat și dezamăgitor. În 1986, după celebrarea a 10 ani, formația se destramă.

În 1993 albumul Gold are vânzări record. După destrămare, diferiți membrii ai grupului fac turnee, fiecare folosind sigla Boney M. Drepturile asupra folosirii numelui formației sunt controversate, fiind chiar procese între foști membri ai trupei și producător, Frank Farian.

În ianuarie 2009 Frank Farian a lansat un nou cântec denumit „Felicidad America (Obama Obama)” sub numele Boney M feat. Sherita O.& Yulee B. având 2 noi vocaliști. Acest cântec este o prelucare a clasicului Boney M din anii 80' cu noi vocaliști și versuri rescrise acum referindu-se la noul președinte al americii Barack Obama.

În decembrie 2010 Bobby Farrell a decedat.

Numele sau adevarat este Gaynor Hopkins si s-a nascut pe 8 Iunie 1953 in orasul Swansea din sudul Tarii Galilor. Cu mult inainte de cunoscutele sale colaborari cu Jim Steinman, producatorul lui Meat Loaf, Bonnie Tyler a cantat in diferite orase din Tara Galilor, ca solista vocala a grupului de Rhythm & Blues intitulat The Mumbles. In acea vreme, Bonnie nu s-a bucurat de un succes deosebit, ba chiar mai mult, putin inainte de 1976, pe corzile sale vocale au aparut noduli care au impiedicat-o sa cante o vreme.

In anul 1976, Bonnie Tyler a fost supusa unei operatii pe corzile vocale in urma careia ar fi trebuit sa fie inlaturati nodulii. Succesul operatiei a fost partial, pentru ca dupa interventia chirurgului, Bonnie a capatat o raguseala in voce care avea sa ii aduca un succes nesperat. Noul sau timbru vocal a fost remarcat de echipa de compozitori si producatori Ronnie Scott si Steve Wolfe, care au devenit managerii sai. Primul sau hit a venit in anul 1978 si s-a intitulat "It's a Heartache", insa a inceput sa o nemultumeasca faptul ca cei doi manageri incercau sa faca din ea o solista vocala de muzica country. Bonnie Tyler isi dorea foarte mult sa cante rock, iar stilul sau artistic a fost influentat de solsti vocali ca Rod Stewart sau Janis Joplin.

Ultimul sau album inregistrat la casa de discuri "RCA" a aparut in anul 1981 si s-a intitulat "Goobye To The Island". Atunci cand contractul sau cu Scott si Wolfe a expirat in anul 1983, Bonnie a semnat un contract cu Jim Steinman de la casa de discuri "CBS" si una dintre primele sale inregistrari de aici, a fost balada rock "Total Eclipse of the Heart". Bonnie a fost acompaniata in studioul de inregistrari al companiei "CBS" de cativa fosti membri ai grupului "The Street Band". 
Single-ul "Total Eclipse of the Heart" a stat timp de patru saptamani pe locul intai al topului "Billboard 100" si a facut ca albumul "Faster Than the Speed of Night", pe care a fost inclus, sa se vanda intr-un numar mai mare de 1 milion de exemplare. In Marea Britanie, albumul a intrat in top direct pe primul loc, iar "Total Eclipse of the Heart" a devenit un hit urias.
In anul 1988, Bonnie Tyler a colaborat cu Mike Oldfield.. Urmatoarea piesa inregistrata de Bonnie Tyler s-a intitulat "Holding Out For a Hero" si a fost aleasa sa faca parte din coloana sonora a filmului american de mare succes "Footloose". A fost ultimul sau mare succes.

La inceputul anilor 1990, Bonnie a inceput sa colaboreze cu chitaristul Todd Rundgren si cu Desmond Child, inregistrand albumul "Bitterblue" la casa de discuri "Hansa" din Germania. Albumul s-a bucurat de un succes destul de mare in Europa, iar printre muzicienii invitati ai lui Bonnie Tyler s-au numarat Nick Kershaw, Harold Faltermeyer si Giorgio Moroder.
Albumul "Free Spirit", din 1996, care a avut parte de un succes modest.

În 2003, Tyler a lansat albumul Heart Strings, care a constat din cover-uri ale versiunilor cântecelor  populare pe care le-a inregistrat  cu Orchestra Filarmonicii din Praga . De asemenea, în 2003, vocalistul francez Kareen Antonn a realizat cu  Tyler un  duet ,inregistrand o versiune în limba franceză single-ului Total Eclipse of the Heart. Lansat în decembrie 2003, acesta a ajuns numărul 1 în Franţa, si deţine această poziţie  timp de zece săptămâni, la fel si in Belgia şi Polonia, vanzandu-se in peste două milioane de exemplare.

În septembrie 2006, Tyler si-a facut aparitia pentru prima data în ultimii ani la televiziunea americana si  a cantat in duet  cu actrita  Lawless  single-ul Total Eclipse of the Heart.

În 2007, o nouă colecţie Greatest Hits," From the heart ", a fost lansata.

În 2011, Tyler si-a făcut o apariţie in videoclipul "Newport State of Mind" o parodie a lui Jay Z si a Aliciei  Keys  ce a contribuit la o actiune de caritate pentru BBC Comic Relief.

Bruce Springsteen s-a nascut pe 23 Septembrie 1949 intr-un oras din New Jersey numit Freehold.

La varsta de 13 ani si-a cumparat prima chiatara cu 18$, apoi a inceput sa studieze alaturi de un chitarist de prin partea locului. Cand a facut 16 ani, mama sa i-a cumparat o chitara Kent in valoare de 60$, eveniment care i-a inspirat melodia "The Wish".
La inceputul carierei, Springsteen a facut parte din mai multe formatii locale din New Jersey. Cele mai importante dintre acestea sunt: Castiles, Earth, Steel Mill, Dr Zoom And The Sonic Boom si altele.

In 1972, a semnat un contract cu Columbia Records cu ajutorul lui John Hammond, acelasi care il ajutase si pe Bob Dylan cu 10 ani in urma.
Primul sau album `Greetings From Asbury Park, N.J.`, aparut in ianuarie 1973 i-a adus remarci favorabile din partea criticilor, dar vanzarile au fost sub asteptari. Mai tarziu in acelasi an, a scos pe piata al doilea disc `The Wild, the Innocent and the E Street Shuffle`, dar din nou a primit critici bune si nici un profit material.

In August 1975, Springsteen a atras atentia publicului printr-un concert sustinut la Bottom Line Club, prin care a aratat masura talentului sau. Cateva decenii mai tarziu acesta avea sa fie considerat unul din cele 50 de evenimente care au schimbat rock' n' rollul.

Din cauza proceselor pe care le-a avut cu fostul sau manager Mike Appel, Springsteen nu a mai intrat in studio timp de doi ani. Dupa ce a ajuns la o intelegere cu Appel, in 1977 a inceput sa lucreze la noul sau LP `Darkness on the Edge Of Town`. Acest album a reprezentat o schimbare in muzica sa; melodiile erau mai lente si au inceput sa reflecte convingerile intelectuale si politice ale lui Springsteen. Multi fani considera ca acest disc a fost cel mai bun si cel mai consistent, continand piese care aveau sa devina mari hituri.

La sfarsitul anilor 70 Springsteen isi castigase deja o reputatie si compunea materiale pentru alti artisti sau formatii. Manfred Mann's Earth Band a ajuns pe primul loc in topuri cu o versiune rearanjata a melodiei `Blinded by the Light`, Patti Smith a reusit sa ajunga pe locul 13 in top cu melodia lui Springsteen `Because the Night` , iar The Pointer Sisters a ajuns pe locul 2 in 1979 cu melodia `Fire`.
In 1982 Sprinsteen a inceput sa lucreze la discul `Nebraska`. Conform unor biografii, Springsteen era in depresie, datorita vietii foarte agitate, cand a scris acest material. Album nu s-a vandut prea bine dar a primit numeroase laude din partea criticilor (a fost numit albumul anului de revista Rolling Stones). De asemenea, acest album a inspirit un nou gen de muzica si a devenit foarte popular in randul rockerilor indie.

Cel mai cunoscut album al sau `Born In The U.S.A` (1984) a fost unul din cele mai bine vandute discuri. Sapte single-uri de pe acest LP au ajuns in top 10. Piesa `Born in The U.S.A.` era un comentariu referitor la modul in care veteranii din Vietnam sunt tratati. El a refuzat 7 milioane de dolari pe care i-ar fi primit daca accepta ca melodia sa fie folosita intr-o reclama a celor de la Chrysler Corporation. `Dancing in the Dark` a fost cel mai apreciat din cele 7 hituri ale albumului. In videoclipul acestei melodii apare si Courtney Cox.Aceasta perioada a fost cea mai buna a carierei sale, o perioada in care aparea pe toata posturile si in care s-a bucurat de cea mai mare audienta.

Albumul `Live/1975-85` a fost lansat la sfarsitul anului 1986 si a avut un mare succes (s-au vandut aproximativ 13 milioane de copii) ajungand cel mai bine vandut album live al tuturor timpurilor.

Dupa acest punct culminant al carierei sale, in 1987 Springsteen a lansat un album mai matur, `Tunnel of Love`.

In turneul de promovare a LP-ului `Tunnel of Love` si-a facut publica relatia sa cu una din cantaretele Back-up ale formatiei E Street Band - Patti Scialfa. In toamna anului 1989 el a desfiintat E Street Band si s-a mutat impreuna cu Scialfa in California.

In 1992 a lansat doua albume in acelasi timp, `Human Touch` si `Lucky Town`, realizate cu diferenti muzicieni necunoscuti. Aceste ultime discuri erau mult mai triste si mai profunde decat cele de la inceputul carierei.

Springsteen a castigat numeroase premii Grammy, dar si un Oscar in 1994 pentru coloana sonora a filmului `Philadelphia.

In 1995, dupa ce a reunit E Street Band pentru cateva cantece, a inregistrat prima compilatie Greates Hits.

In 1999, Springsteen si E Street Band s-au reunit oficial si au plecat intr-un tur care a durat un an intreg. Dupa ce un timp a dat spectacole in jurul lumii, in 2002, E Street Band a realizat primul album de studio dupa 18 ani. Albumul a avut ca tema atacurile de la 11 septembrie si a fost foarte bine primit atat de fani, cat si de critici.

In 2004, Springsteen a anuntat ca va participa la turul `Vote for Change` care fusese organizat pentru a motiva lumea sa voteze impotriva lui George W. Bush.

Albumul `Devils & Dust` a fost lansat pe 26 Aprilie 2005 si a fost inregistrat fara E Street Band. Este un album in mare parte acustic si este asemantor cu `Nebraska`. In turul de promovare al acestui disc a cantat solo dar nu a avut prea mare succes la public.

In Aprilie 2006, Springsteen a lansat cel mai nou album al sau `We Shall Overcome:The Seeger Sessions`, cu care a avut mare succes in Europa.

Bryan Adams este unul dintre cei mai faimosi cantareti si compozitori canadieni, iar printre marile lui pasiuni se numara fotografia, realizand in acest sens cateva expozitii.Bryan Adams s-a nascut la 5 noiembrie 1959 in Ontario,Canada din parinti englezi,insa are si radacini malteze.
In perioada anilor 1960, tatal lui Bryan, care este diplomat de cariera, muta familia in mai multe locuri de pe glob.
Bryan isi petrece adolescenta in Portugalia, la 25 de kilometri de Lisabona, astfel ca artistul invata limba portugheza.
Ca adolescent, Adams isi face de unul singur o cultura muzicala. Intr-un dialog cu unul dintre redactorii celebrei reviste Rolling Stone, muzicianul recunoaste: "In liceu eram atat de pasionat de muzica incat nu acordam niciun fel de atentie fetelor."
La varsta de 16 ani Bryan Adams paraseste scoala si canta in cluburi de nopate cu trupe precum Shock and Sweeney Todd, cu care lanseaza albumul If Wishes Were Horses.
Pentru a supravietui, Adams spala vase in restaurante, vinde hrana pentru animale si lucreaza in magazine de muzica.
Intr-o zi artistul il cunoaste inntr-un magazin de muzica din Vancouver pe bateristul Jim Vallance.Intalnirea duce la o colaborare muzicala intre cei doi,care dureaza si astazi.
Cei doi incep sa compuna piese si sa inregistreze casete demo.

Primul album se numeste chiar Bryan Adams si este lansat in februarie 1980 si marcheaza durabila colaborare muzicala dintre muzician si Jim Vallance.
Albumul primeste distinctia Discul de Aur in Canada in anul 1986.
Al doilea album al lui Bryan Adams, You Want It You Got It , este inregistrat la New York in doar doua saptamani.
Discul este lansat in 1981si cuntine hitul radio "Lonely Nights".
Totusi, succesul incepe sa apara abia odata cu cel de-al treilea album, Cuts Like A Knife, lansat la inceputul anului 1983.Albumul ii aduce canadianului patru piese de top,cea mai de succes dintre ele fiind chiar piesa care da titlul albumului.
Discul ajunge pe locul opt in clasamentul Billboard,iar cateva dintre piesele de pe Cuts Like A Knife,sunt cantate chiar si astazi in concerte, ramanand printre favoritele artistului.
Reckless, albumul cu numarul patru, este lansat pe 5 noiembrie 1985, chiar in ziua in care Bryan Adams implineste 25 de ani.Discul ajunge No.1 in clasamentul Billboard, si aduce nu mai putin de sase hituri. Printre acestea se afla Run to You, Summer of '69 si prima piesa care ajunge no.1 ,"Heaven".

Unul dintre cele mai de succes albume ale artistului, Waking up the Neighbours, este o coproductie Adams si Robert Lange.
Discul este lansat in septembrie 1991 si include super-hitul "(Everything I Do) I Do It for You",care apare si pe coloana sonora a filmului "Robin Hood: Printul Hotilor",cu Kevin Costner in rolul principal.

Atat albumul cat si single-ul ajung No.1 in toata lumea in 1991 si 1992. "(Everything I Do) I Do It for You",doboara recordul si petrece 16 saptamani pe primul loc in Marea Britanie si 17 saptamani in Statele Unite.

Un alt record este cel de vanzari - peste 3 milioane de copii numai in Statele Unite.

Deasemenea,este pentru prima data cand radiourile din roata lumea difuzeaza piese apartinand unui artist canadian.

Adams castiga in anul 1991 premiul Grammy pentru cea mai buna piesa de pe coloana sonora a unui film,bineinteles hitul "(Everything I Do) I Do It for You".
So Far So Good are drept cap de afis piesa "Please Forgive Me", o balada rock. Si piesa si albumul sunt lansate in anul 1993.

"Please Forgive Me" ajunge No.1 in Canada, Australia si multe alte tari, iar album primeste nu mai putin de cinci discuri de platina in Statele Unite.
Tot in 1993,canadianul inregistreaza un nou hit."All for Love",piesa cantata impreuna cu Sting si Rod Stewart,face parte de pe coloana sonora a fimului "Cei Trei Muschetari", cu Kiefer Sutherland si Charlie Sheen.
Piesa ajunge repede pe primul loc in topurile muzicale.

In 1995 Bryan Adams publica o carte care, deasemenea, se bucura de succes printre fanii sai.

Urmeaza trei ani foarte prolifici pentru muzician.

Intre 1996 si 1999,artistul lanseaza cate un album in fiecare an.

In vara anului 1996 vine albumul "18 Til I Die",care contine si hitul cu iz de flamenco "Have You Ever Really Loved a Woman?".Piesa este cantata impreuna cu chitaristul spaniol Paco De Lucia si este inclusa in coloana sonora a filmului Don Juan DeMarco,cu Johnny Depp si Marlon Brando in rolurile principale.
Fiind fan inrait al clubului de fotbal Chelsea Londra, dedica echipei piesa "We're Gonna Win" de pe albumul 18 Til I Die .

"Have You Ever Really Loved a Woman?" este al treilea hit al lui Bryan Adams care ajunge No.1 in Australia si Canada si ii aduce canadianului o noua nominalizare la Premiile Oscar.Discul inregistreaza vanzari de peste 1 milion de exemplare in Statele Unite.

In toata aceasta perioada Adams colaboreaza si cu alti muzicieni.Canta "Rock Steady" impreuna cu Bonnie Raitt,"I Finally Found Someone" cu Barbra Streisand, piesa care ajunge No. 1 in Irlanda si aduce artistului a treia nominalizare la Oscar si "When You're Gone" cu Melanie C.Aceasta piesa urca pe podiumul clasamentelor muzicale britanice.
In anul 2000, Bryan Adams pune vocea pe piesa "Don't Give Up" inregistrata de Chicane.Un alt succes - canadianul ajunge din nou No. 1 in Marea Britanie.

In 2002 Adams lanseza impreuna cu Hans Zimmer The Spirit: Stallion of the Cimarron DreamWorks,care este recompensat cu Discul de Aur in Statele Unite.

Doi ani mai tarziu,in 2004,artistul aduce publicului primul album de studio dupa sase ani.

Room Service urca pana pe locul in Marea Britanie si devine No.1 in Europa,cu vanzari de 440.000 de exemplare in prima saptamana.

In 2005 este momentul pentru Anthology,un set de doua CD-uri.Primul este o retrospectiva a hiturilor sale de la inceputul carierei,iar al doilea disc contine piese mai putin cunoscute din cei 25 de ani de cariera.
Tot acum lanseaza si DVD-ul Live in Lisabona.

In luna iulie 2005, Bryan Adams canta in supershow-ul Live 8 din Onatrio,Canada.

Apoi produce coloana sonora a serialului Tv Stacked in care joaca Pamela Anderson.

Aproape doi ani mai tarziu, in mai 2007, Adams isi anunta fanii ca albumul programat sa fie lansat la finalul anului se amana pana in martie 2008, cand va fi sustinut printr-un turneu.
Bryan Adams continua sa lucreze in cinematografie, cantand pe soundtrach-ul filmului The Guardian in care joaca actorii Kevin Costner si Ashton Kutcher.Piesa "Never Let Go" devine punct de reper al peliculei.

Site Oficial

http://www.bryanadams.com

BZN (abreviere pentru Band zonder Naam - Trupa Fără Nume) a fost o trupă de pop şi rock din Volendam, Olanda.

Membrii până pe 16 iunie 2007
Carola Smit – vocals (joined on 25 March 1984)
Jan Keizer – vocals (joined on 17 octombrie 1969)
John Meijer – guitar (joined on 23 January 2003)
Dick Plat – keyboards (joined on 27 March 1988)
Jan Tuijp – bass guitar (joined on 1 July 1966)
Jack Veerman – drums (joined on 1 May 1974)

Discografie
Era Hard rock
The Bastard (1971)

Era Radio pop
Making a Name (1977)
You're Welcome (1978)
Summer Fantasy (1979)
Grootste hits (1980)
Green valleys (1980)
Friends (1981)
We Wish you a merry Christmas (1981)
Pictures of Moments (1982)
The best of BZN (1982)
28 Golden Hits (1983)
Desire (1983)
Falling in Love (1984)
Reflections (1984)
Christmas with BZN (1985)
Heartbreaker (1986)
BZN live - 20 jaar (1987)
Visions (1987)
Endless Dream (1988)
Crystal Gazer (1989)
Bells of Christmas (1989)
Horizon (1990)
Congratulations (1991)
Rhythm of my Heart (1992)
Gold (1993)
Sweet Dreams (1993)
Serenade (1994)
Summer Holiday (1995)
'Round the Fire (1995)
A Symphonic Night (1996)
Pearls (1997)
A Symphonic Night II (1998)
The best Days of my Life (1999)
More Gold (2000)
Gold & More (2000)
Out in the Blue (2001)
Tequila Sunset (2002)
Leef je leven (2003)
Die mooie tijd (2005)
The Singles Collection (2005);
Adieu BZN - The Final Concert (2007);
]
Discografii Single

Era Pop
Maybe Someday (1968)
Waiting for You (1968)
Everyday I have to Cry (15 February 1969)
Gonna take my Mind off Maria (1969)
Mother can you See me (1969)
[modificare]
Era hard rock
This is what I feel (1970)
Rock and roll woman (1971)
Bad bad Woman (1971)
I can't See (1972)
Riding on (1972)
Rolling around the Band (10 March 1973)
Sweet silver Anny (6 October 1973)
Barber's Rock (2 March 1974)
Love me like a Lion (10 August 1974)
Goodbye Sue (31 May 1975)
Djadja (1976)

Era Radio pop
Mon Amour (18 September 1976)
Don't say Goodbye (12 February 1977)
Sevilla (9 September 1977)
The Clown (3 December 1977)
Lady McCorey (6 June 1978)
Felicidad (2 December 1978)
Oh me oh My (28 April 1979)
Marching on (8 September 1979)
Pearly Dumm (16 February 1980)
Rockin' the Trolls (23 August 1980)
Chanson d' Amour (11 April 1981)
The old Calahan (15 August 1981)
Blue Eyes (15 May 1982)
Twilight (11 September 1982)
Put on your Make-Up (1982)
Just an Illusion (12 March 1983)
Le Legionnaire (17 September 1983)
If I say the Words (7 April 1984)
La saison Francaise (22 September 1984)
The Summertime (27 April 1985)
Run Away Home (21 September 1985)
Waltzing Maria (19 April 1986)
La France (30 August 1986)
Amore (26 September 1987)
La Difference (30 April 1988)
La Primavere (10 September 1988)
Wheels on Fire (19 November 1988)
El Cordobes (20 May 1989)
If I had only a Chance (9 September 1989)
Help me (5 May 1990)
Yeppa (1 September 1990)
Over the Hills (10 November 1990)
It happened 25 Years ago (31 August 1991)
Che Sara (1992)
My Number One (1993)
Desanya (1993)
Quiereme Mucho (1994)
Banjo Man (1994)
Santo Domingo (1995)
Sing of Love and Faith (1996)
Mama (1996)
La Spagnola (1997)
Wedding bells (1997)
Mother (1997)
The Gypsy Music (1998)
Mexican Night (1998)
Don't give up, don't give in (1998)
Baby Voulez-Vous? (1999)
Isles of Atlantis (1999)
Keep Smiling (2001)
Where the Nightingales sing (2001)
Will the be a Time (2002)
De zon, de zee (2003)
The hitmedley (2005);
Goodbye (2007);

Site Oficial

http://www.bzn-online.com