ABBA a fost o formaţie suedeză de muzică pop activă din 1972 până în 1982. Cvartetul era format din muzicienii Benny Andersson şi Björn Ulvaeus, cărora li s-au alăturat cele 2 prietene ale acestora, Anni-Frid Lyngstad şi Agnetha Fältskog. Cei patru au dominat clasamentele muzicale mondiale între mijlocul anilor 1970 şi începutul anilor 1980. Titulatura formaţiei este un acronim, provenind de la iniţialele prenumelor celor patru protagonişti.
Grupul a vândut peste 370 de milioane de înregistrări. ABBA a fost de asemenea primul grup pop din Europa continentală care s-a bucurat de mare succes în clasamentele lumii anglofone (în principal în Regatul Unit, Statele Unite, Canada, Australia şi Noua Zeelandă), iar ca urmare a popularităţii sale enorme li s-au deschis apoi şi uşile scenelor Europei continentale.

Istoric
Înainte de a-şi uni destinele în faimosul grup pop care a dominat artistic anii '70, fiecare dintre cei patru componenţi se afirmase în viaţa muzicală: Björn cu Hootenanny Singers la începutul anilor '60, Benny ca lider la The Hep Stars, Agnetha înregistra din 1967, având deja la activ câteva hit-uri, iar Anni-Frid îşi construise o carieră solistică, în parte şi cu ajutorul lui Benny, alături de care se afla din 1970.

În 1967 Bjorn şi Benny au realizat prima lor melodie, iar spre sfîrşitul anului au stabilit un parteneriat ca şi compozitori. Tot în această perioadă Benny părăseşte grupul The Hep Stars în timp ce Hootenanny Singers devine o formaţie doar de studio. Cel care avea să devină managerul formaţiei ABBA a fost Stig Anderson, care a contribuit şi la scrierea versurilor multora dintre hit-urile formaţiei ABBA în perioada primilor ani de carieră. În primăvara anului 1969, Bjorn şi Benny le-au cunoscut pe Agnetha Faltskog şi Anni-Frid Lyngstad. Odată cu apariţia lui Benny şi Björn ca duo pe disc şi în spectacole, cu cele două fete apărând ca back-up vocal, ideea cvartetului începe să prindă viaţă.

Primele succese
Formaţia se înfiinţează în 1971, iar numele ABBA, provenit din alăturarea iniţialelor componenţilor, apare în 1973. În acest an, formaţia a intrat în selecţiile suedeze pentru EUROVISION, cu melodia Ring-Ring, care s-a clasat pe locul 3. Melodia şi albumul cu acelaşi nume intră pe poziţiile de top ale Suediei, devenind hit şi în câteva ţări europene.

Un an mai târziu, pe 6 aprilie 1974, grupul participă la concursul EUROVISION desfăşurat la Brighton, în Marea Britanie, unde câştigă detaşat cu piesa Waterloo. Audienţa a fost estimată la 500 de milioane de telespectatori. În ţările europene melodia s-a instalat în clasamente pe locul întâi, iar în Statele Unite a înregistrat un loc 6, o adevărată performanţă ţinând cont de faptul că la aceea dată festivalul EUROVISION era practic necunoscut peste ocean.

Anii de glorie

În 1975 lansează albumul ABBA, cuprinzând hiturile I do, I Do, I Do, I Do, I Do, S.O.S., Mamma Mia. În Australia grupul devine extrem de popular, albumul fiind pe locul 1 luni de zile. Filmul ABBA - THE MOVIE, turnat în cursul turneului în Australia, deţine până în ziua de azi recordul de audienţă, cu 54% de spectatori din întreaga populaţie.

1976 este anul în care ABBA a fost declarată una din cele mai populare formaţii din lume. Cel de-al 4-lea album al formaţiei, Arrival, este finalizat la sfârşitul anului 1976, şi cuprinde hiturile Fernando, Dancing Queen, Money, money, money, Knowing me, knowing you. În 1977, ABBA efectuează un mare turneu mondial şi doi ani mai târziu cântă în Statele Unite. Discurile single şi albumele se succed într-o cursă ameţitoare, în aprilie 1977, Dancing Queen devine numărul 1 în Marea Britanie.

Succesul financiar al grupului aduce economiei suedeze venituri mai mari decât cele ale concernului VOLVO.

În 1977 apare The Album, printre piese numărându-se Eagle, Take a chance on me, The name of the game şi Thank you for the music.

Ultimele albume şi destrămarea grupului

Succesele enorme au fost şi cauza destrămării grupului. După mulţi ani de convieţuire, Benny şi Frida se căsătoresc în 1978, pentru a divorţa în februarie 1981, trei ani mai târziu. Celălalt cuplu, Björn şi Agnetha, căsătoriţi în 1972, divorţează în 1979. Unul dintre motive a fost ambiţia solistică a fetelor.

În primăvara anului 1978 formaţia a susţinut o campanie promoţională în S.U.A., unde melodia Take a chance on me s-a clasat pe locul 3. Urmează lansarea celui de-al 6-lea album, Voulez-Vous, ce conţine melodiile I Have A Dream şi Chiquitita. În toamna 1979 apare single-ul Gimme! Gimme! Gimme!. În aceeaşi perioadă a avut loc turneul din Canada, S.U.A. şi Europa.

Spre sfârşitul anului 1979 apare şi compilaţia GREATEST HITS - volumul 2, care devine un mare succes internaţional. Turneul susţinut în Japonia, în martie 1980, va fi pentru formaţia ABBA ultimul concert live. În următoarea jumătate a anului va fi înregistrat următorul album al formaţiei, Super Trouper, ce conţine hitul The winner takes it all. Spre sfârşitul anului apare cel de-al 8-lea album, The Visitors, melodia One of us fiind considerată cel mai mare hit al albumului. Splendoarea melodică, perfecţiunea orchestraţiilor şi carisma celor patru au fost componentele reţetei uriaşului impact. Spre sfîrşitul anului 1982, ABBA decide să ia o pauză, menţionând că revenirea lor ar putea avea loc peste câţiva ani, ceea ce nu s-a întâmplat.

Agnetha şi Frida şi-au încercat cariera solo, iar Benny şi Bjorn s-au retras ca autori. Pe parcursul anilor ce au urmat, din 1993 şi până în 2002, au fost realizate mai multe compilaţii care s-au vândut foarte bine.

ABBA a rămas un nume legendar al muzicii pop mondiale, înscris pe mai mult de 400 de milioane de discuri. Splendoarea melodică, perfecţiunea orchestraţiilor şi carisma celor patru au fost componentele dominante ale reţetei uriaşului succes. În 2001 albumul The Definitive Collection a dominat din nou clasamentele lumii, iar cover-urile realizate de Erasure, Roxette, U2 sau Madonna reformulează mesajul celui mai popular grup suedez al anilor ’70, al cărui repertoriu se reeditează continuu.

Discografie

Albume
Ring Ring (1973)
Waterloo (1974)
ABBA (1975)
Arrival (1976)
The Album (1977)
Voulez-Vous (1979)
Super Trouper (1980)
The Visitors (1981)

Site Oficial

http://www.abbasite.com/

AC/DC este o formaţie de hard rock înfiinţată în Sydney, Australia, în 1973 de către fraţii Angus şi Malcolm Young.
Deşi grupul e considerat a fi unul dintre pionierii muzicii hard rock, împreună cu alte formaţii precum Led Zeppelin, Deep Purple sau Black Sabbath, membrii AC/DC tot timpul s-au referit la muzica lor ca fiind "rock 'n' roll". Formaţia a acceptat şi titlul de trupă hard rock, fiind desemnaţi numărul 4 în Topul 100 VH1 al celor mai mari artişti de Hard Rock. Născuţi în Scoţia, fraţii George, Malcolm şi Angus Young se stabilesc în Sydney, Australia, în 1963. George învaţă să cânte la chitară şi formează una dintre cele mai de succes formaţii din Australia anilor 1960 - The Easybeats. Văzând succesul fratelui său mai mare, Malcolm Young pune bazele unei formaţii rock în noiembrie 1973. În trupă se mai aflau Colin Burgess la baterie şi Larry Van Kriedt la bas, iar în urma unui anunţ publicat în ziar este cooptat solistul vocal Dave Evans.

Observând talentul fratelui său mai mic, Malcolm îl alege drept chitarist principal pe Angus. O lună mai târziu formaţia este botezată AC/DC după inscripţiile pe o maşină de cusut a sorei celor doi fraţi Young, Margret. Angus fiind încă la şcoală, Margret îi sugerează să poarte uniforma sa şcolară pe scenă, ceea ce intre timp a devenit marca sa.

Primul concert AC/DC este susţinul cu ocazia Anului Nou în clubul "The Chequers" din Sydney. Prima înregistrare AC/DC este single-ul "Can I Sit Next To You Girl/Rockin' In The Parlour", în februarie 1974. Cu această ocazie apar ca producători, pentru prima oară George Young şi Harry Vanda, ce vor produce toate albumele AC/DC până în 1979.
Era Bon Scott

Cum fraţii Young devin nemulţumiţi de Dave Evans pe care nu îl considerau potrivit formaţiei, Ronald Belford "Bon" Scott, şoferul formaţiei devine noul solist pentru AC/DC.

Pe 17 februarie 1975 este lansat primul album "High Voltage", destinat numai pentru Australia. După multe schimbări în trupă, componenţa se stabilizează prin aducerea lui Mark Evans la bas şi Phil Rudd la baterie.

Trupa are un program încarcat de concerte, dar se găseşte timp pentru a compune şi înregistra albumul "T.N.T." care este lansat numai în Australia şi Noua Zeelanda. În 1976 AC/DC semnează un contract internaţional cu Atlantic Records. La sfârşitul lui martie începe primul turneu european, iar în mai apare discul "High Voltage" (versiune internaţională), pe care figurează materiale de pe primele două albume scoase în Australia. În acelasi an este lansat şi albumul "Dirty Deeds Done Dirt Cheap" în versiune numai pentru Australia şi versiune internaţională.

În martie 1977 este lansată versiunea pentru Australia a albumului "Let There Be Rock". Acesta le oferă şansa să cânte în deschiderea celor de la Black Sabbath. Dar, pe timpul turneului are loc o dispută între Malcolm şi Geezer Butler, basistul Black Sabbath. Malcolm îl loveşte pe Geezer, iar acesta răspunde cu cuţitul. În urma acestei dispute, AC/DC este abandonat ca deschidere pentru Sabbath.

Evans intră în conflict cu Angus Young şi este concediat, în locul lui fiind adus Cliff Williams. "Let There Be Rock" este lansat internaţional şi Cliff debuteză cu ocazia concertului de la Lifesavers, din Sydney. În turneul de promovare, trupa concerteaza în SUA şi Europa.

Din februarie până în martie 1978 se înregistrează noul album "Powerage", iar lansarea are loc în aprilie, ocazie cu care trupa susţine un concert la Apollo (Glasgow) care este înregistrat şi inclus pe albumul live "If You Want Blood You've Got It". Pentru promotia albumului trupa efectuează un turneu britanic cu 26 de concerte, şi unul american cu în jur de 100 de concerte, alaturi de Alice Cooper, Aerosmith, Rainbow, Scorpions, UFO, Journey şi Savoy Brown. În cateva luni formaţia vinde peste 250.000 de discuri, numai în America.

Pentru prima data AC/DC lucrează cu un alt producator, Robert John "Mutt" Lange cu care înregistrează cel de-al saselea album, "Highway to Hell", ce avea să fie şi ultimul cu Bon Scott la voce. Acesta a fost înregistrat în studioul Roundhouse din Londra, în martie-aprilie, 1979. Albumul devine cel mai bine vândut al formaţiei de până atunci, iar AC/DC cântă cu sălile pline.

Pe 19 februarie 1980 Bon Scott îi face o vizită tour managerului Ian Jeffery pentru a lua masa împreună, iar seara pleacă la clubul Music Machine. Dupa închiderea clubului, Bon pleacă alături de un prieten al său, Alisdair Kinnear. Bon, fiind în stare de ebrietate leşină în masina lui Kinnear, care îl lasă acolo. Dimineata următoare, observând că Bon şi-a pierdut cunoştinţa, Kinnear il duce la spitalul King's College, dar prea tarziu. În urma autopsiei medicii au declarat că moartea sa a survenit în urma abuzului de alcool ("Acute alcohol poisoning"). Bon Scott avea 33 de ani.

Dupa moartea lui Bon, grupul se gândea dacă să continue fără el sau să renunţe. Până la urmă fraţii Young hotărăsc că Bon ar fi dorit ca AC/DC să meargă mai departe şi fără el. Trupa începe căutarea unui nou vocalist, iar pe lista candidatilor se aflau, printre alţii: Stevie Wright (Easybeasts), Terry Slesser (Back Street Crawler), Buzz Shearman (Moxy) şi ultimul pe listă Brian Johnson (Geordie). Brian cântă doar două piese la audiţie ("Whole Lotta Rosie" şi "Nutbush City Limits" a lui Tina Turner) şi după câteva zile este numit noul vocalist AC/DC.

Era Brian Johnson
Trupa începe înregistrarea albumului "Back in Black" cu producătorul Robert John "Mutt" Lange. Deşi lucrul la album începuse înainte de moartea lui Bon, trupa decide să refacă albumul de la început, incluzând şi versurile lui Brian Johnson. "Back in Black" este lansat în iulie 1980 şi în câteva săptamini ajunge numărul unu în topurile britanice, numărul patru în U.S.A. şi pe locul doi în Australia. Având câteva dintre cele mai mari hituri ale trupei, precum "Hells Bells", "You Shook Me All Night Long," sau piesa de titlu, "Back in Black" devine cel mai popular album AC/DC, ajungând pe locul 2 în topul celor mai bine vândute albume.

În 1981 apare albumul For Those About to Rock care se vinde bine si este primit pozitiv de catre critici. De altfel ,melodia care dă titlul albumului devine practic un imn al rock-ului si, de fiecare dată când este cântată de trupă ,la finalul concertelor ,este însoţită de salve de tun. În 1983 si 1985 AC/DC sunt înregistrate Flick of the Switch şi Fly on the Wall iar în 1986 Who Made Who un soundtrack pentru filmul lui Stephen King's Maximum Overdrive.

În 1988 albumul Blow Up Your Video se va dovedi un succes comercial dar adevaratul come-back al trupei se va produce odată cu hitul Thunderstruck de pe noul album The Razors Edge lansat în 1990.

Perioada 1990-1993 se va dovedi foarte aglomerată pentru băieţi. Odată cu turneul de promovare al albumului, AC/DC cântă în Rusia în faţa a aproape un milion de oameni intr-un festival care îi mai includeau si pe cei de la Metallica, lansează video LIVE at DONINGTON - concert susţinut în august 1991 de trupă în faţa a 100.000 de oameni la Castle Donington (Anglia),iar in 1992 e lansat dublul album live intitulat chiar LIVE. În 1993 AC/DC filmează alături de Arnold Schwarzenegger clipul piesei Big Gun de pe coloana filmului Last Action Hero piesă care a ajuns number one în US Mainstream Rock

În 1995 este lansat un nou produs de studio Ballbreaker al cărui prim single este binecunoscuta piesă Hard as a rock . Odată cu lansarea noului album Chris Slade e înlocuit cu Phill Rudd fostul toboşar al trupei în perioada 1975-1983. În noiembrie 1996 este lansat şi un material video No bull cu concertul susţinut în Plaza De Toros de las Ventas din Madrid din iulie acelasi an.

În 2000 trupa înregistrează Stiff upper lip ,editează video un concert magnific susţinut la Munchen pe Olympia Stadion (80.000 de fani) şi cânta pe 30 iulie 2003 alături de Rolling Stones şi Rush la Molson Canadian Rocks for Toronto în faţa a 500.000 de oameni.

Reeditarea în 2003 a albumului Back in Black (1980) va înregistra numai în S.U.A vânzări de peste 22 milioane copii(Double Diamond) ceea ce va face din AC/DC the fifth-best-selling band in US history. In acelaşi an, intră în Hall Of Fame, primind un premiu onorabil pentru cariera de succes.

În octombrie 2008 este realizat un nou album de studio Black Ice .

Deşi nu aduce mai nimic nou albumul rupe pur şi simplu topurile internaţionale fiind number one în 29 ţări din America de Nord până în Europa şi Australia ceea ce denota uriaşul număr de fani pe care trupa îi are în toată lumea. În decembrie 2009 erau peste 6,2 milioane copii vândute în întreaga lume,albumul fiind nominalizat pentru premiile Grammy 2010 la categoria Best Rock Album".

Turneul iniţiat cu prilejul albumului a început în octombrie 2008 şi a înregistrat concerte cu casa închisă încă de la debut, bilete pentru locaţii cum ar fi Wembley, Stade de France,Olympia Stadium etc. locaţii cu peste 70.000 locuri au fost epuizate doar în câteva zile.

De altfel in perioada 2008-2010 ,Black Ice World Tour a inregistrat incasari de $441.6 million in 168 de concerte si cu un public estimat la circa 4.9 milioane de spectatori clasandu-se pe locul 2 in topul celor mai de succes turnee din istorie, dupa turneul Rolling Stones: A Bigger Bang, cu un total de 558.3 milioane in 147 de concerte.

Dupa lansarea Iron Man 2 (soundtrack /Compilation, 2010),pe 10 mai 2011 este lansat DVD Live at River Plate - concert desfasurat pe Estadio Antonio Vespucio Liberti din Buenos Aires, Argentina(decembrie 2009) impreuna cu live album continand inregistrari din Black Ice World Tour

La premiera mondiala a DVD-ului AC/DC "Live At River Plate" din 6 mai la Londra in HMV Hammersmith Apollo, Angus Young, chitaristul trupei AC/DC, declara ca trupa isi planuieste deja urmatorul turneu si speră sa depaseasca succesul Black Ice Tour :"In aceste momente ne gandim, oare vom putea depasi vreodata succesul Black Ice Tour? eu cred ca o vom face".

NUMELE:Fraţii Angus şi Malcolm Young au susţinut că ideea pentru numele trupei le-a venit văzând inscripţia "AC/DC" pe o maşină de cusut a surorii lor, Margaret Young. "AC/DC" este o abreviere de la "Curent Alternativ/Curent Continuu" ("Alternating Current/Direct Current") care apare de obicei pe transformatoarele redresoare din curent alternativ in curent continuu. Fraţilor le-a plăcut felul în care acest nume simbolizează energia muzicii şi a spectacolelor formaţiei.

DISCOGRAFIE:

Albume de studio
1975 High Voltage (Aus.)
1975 T.N.T. (Aus.)
High Voltage (1976)
Dirty Deeds Done Dirt Cheap (1976 - versiune Australia)
Dirty Deeds Done Dirt Cheap (1976)
Let There Be Rock (1977 - versiune Australia)
Let There Be Rock (1977)
Powerage (1978)
Highway To Hell (1979)
Back in Black (1980)
For Those About to Rock (1981)
Flick of the Switch (1983)
'74 Jailbreak (E.P.) 1984
Fly on the Wall (1985)
Who Made Who (1986)
Blow Up Your Video (1988)
The Razor's Edge (1990)
Live 1992
Ballbreaker (1995)
Volts (1997)
Stiff Upper Lip (2000)
Black Ice (2008)
Iron Man 2 (Soundtrack) (2010)

Albume Live
If You Want Blood You've Got It (1978)
Live at Donington (1991)
Live (1992)
Live: 2 CD Collector's Edition (1992)
Live from the Atlantic Studios (1997)
Let There Be Rock: The Movie (1997)
Stiff Upper Lip-Live Video' (2003)
COMPONENTA: Membri actuali
Angus Young — chitară solo
Malcolm Young — chitară ritmică
Brian Johnson — voce
Cliff Williams — bas
Phil Rudd — baterie

Foşti membri
Bon "Bandi" Scott - voce (1974-1980)
Dave Evans - voce (1973-1974)
Mark Evans - bas (1975-1977)
Chris Slade - baterie (1989-1994)
Simon Wright - baterie (1983-1989)

Site Oficial

http://www.acdc.com/us/home

Alexandru Andries s-a nascut in Brasov, la data de 13 septembrie 1954. A absolvit Institutul de Arhitectura "Ion Mincu", in 1980. Alexandru Andries este membru in Uniunea Arhitectilor din Romania din 1980, in Uniunea Scriitorilor din Romania (din 1994), in Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, Asociatia Ziaristilor din Romania.

Debutul solistic a avut loc in 1974 - Club A, scenic in 1979 - Festivalul de jazz&rock Brasov, cu trupa Basorelief si abia in 1984 discografic la Electrecord (Interioare). Are la activ peste 3100 concerte pina in 2002.

De-a lungul lungii sale liste de albume s-a jucat cu: vocea, chitara, pianul, muzicuta, percutiile electronice etc. "Interioare" este primul si probabil cel mai cunoscut si apreciat album Alexandru Andries.

Amy Jade Winehouse s-a nascut pe data de 14 septembrie 1983 si a decedat la doar 27 de ani, pe 23 iulie 2011, in casa ei din cartierul londonez Camden. Ea se numara printre artistii de marca ai Angliei, imbinand in muzica stiluri precum soul, jazz sau R&B. Albumul de debut intitulat Frank, a fost nominalizat pentru Mercury Prize. Pe data de 14 februarie 2007, Amy a primit premiul BRIT Award pentru cel mai bun artist feminin.

Winehouse provine dintr-o familie de evrei, cu o vasta istorie in ceea ce priveste muzica jazz. Copilaria si-a petrecut-o in suburbiile Londrei. La varsta de 10 ani, Winehouse a fondat un grup rap intitulat Sweet 'n' Sour. Ulterior artista a lasat deoparte trupa pentru a se inscrie la BRIT School in Selhursþ Croydon.

Copilaria i-a fost influentata de diverse stiluri muzicale (de la rap pana la jazz), prima chitara primind-o la varsta de 13 ani. Dupa ce prietenul ei Tyler James a dat caseta demo unui reprezentant A&R, artista a inceput o cariera profesionala la varsta de numai 16 ani.

Ulterior Amy a semnat cu Island/Universal sub managamentul 19 Managament companie condusa de catre Simon Fuller (managerul Spice Girls).

Albumul de debut intitulat Frank, a fost lansat pe 20 octombrie 2003. Majoritatea pieselor prezentau influente jazz, albumul primind numeroase cronici pozitive, multi comparandu-i vocea cu artiste precum Sarah Vaughan sau Macy Gray.

Albumul a intrat in Uk album chart in 2004 si a fost nominalizat la BRIT Awards pentru categoria British Female Solo Artist si British Urban Act. Ulterior albumul a ajuns disc de platina.

Tot in acelasi an, artista a castigat premiul Ivor Novello la categoria Best Contemporary Song, pentru contributia sa la piesa Stronger Than Me (alaturi de Salaam Reimi).

La inceputul lui 2006, piese precum Wake Up Alone si Rehab au aparut in showul Mark Ronson's New York. Al doilea album, Back in Black a ajuns pe primul loc in UK chartº intrand pe locul 7 in US.

Materialul a fost lansat pe 30 octombrie 2006, iar primul single extras de pe album fiind lansat pe 23 octombrie. Pe 14 ianuarie 2007, albumul a ajuns pe locul 1 in UK chart si a ramas acolo peste 4 saptamani.

Piesa Rehab a castigat premiul Ivor Novello la categoria cel mai bun cantec contemporan.

Discografie

Frank
Data de lansare: 02 Decembrie 2003
Casa de discuri: Island

Back to Black
Data de lansare: 30 Octombrie 2006
Casa de discuri: Island

Recenzie pentru albumul Back to Black

Muzica soul si R&B contemporana avea nevoie de un asemenea album. Dupa toate cosmetizarile si influentele la care a fost supusa (in special dinspre hip-hop), trebuia sa apara cineva ca Amy Winehouse care sa ne aduca aminte de savoarea, simplitatea, profunzimea si groove-ul special al muzicii soul si R&B. Fara inflorituri, fara texte banale si tampite, fara DJ, fara featuring-uri cu "mari vedete", Amy Winehouse pune pe CD o muzica sincera inspirata direct din anii ’60, oarecum pe linia unor Supremeº de exemplu.

"Rehab", piesa de incepuþ a devenit instant un hit. Aerul ei saizecist e combinat cu o voce ce pare a fi mereu ironica, imprumutand putin din "plictiseala" unei Macy Gray, compozitia fiind de un farmec irezistibil. "You know I’m no good" continua pe acelasi stil, auto-ironica de aceasta data; balansul piesei te scoala instant de pe canapea si te trimite pe ringul de dans.

E genul de piesa pe care poti fi "the wise guy" sau, dupa caz, "the funky lady". "Me & Mr. Jones" te duce cu gandul la verandele si peluzele ingrijite ale sudului american din anii ’50 si la toropeala serilor de vara in care tineretul american de culoare dansa pe ringuri improvizate.

"Just Friends" aduce si un ritm de reggae, sustinut de saxofon – un groove discreþ intim, peste care vocea lui Amy toarce linistita. "Back to Black" continua pe linia lui "You know I’m no good", dar mai apasata. Totul se invarte in jurul vocii care se unduie si se strecoara pe coloana vertebrala a compozitiei intr-un mod subtil dar, in acelasi timp, simplu.

"Love is a losing game" e un blues superb si foarte trist. Mai multe nici nu pot spune despre aceasta piesa, de fapt. Intregul material e caracterizat de o asemenea frumusete a simplitatii, incat unele bucati nici nu are rost sa fie comentate.

"Tears dry on their own" creste ritmul si incep sa am senzatia ca daca Amy Winehouse si-ar putea teleporta muzica in urma cu 40 de ani ar avea un succes si mai mare ca astazi. "Wake up alone" te face sa gandesti, totusi, ca simplitatea are si partile ei mai putin pozitive: parca incep sa se repete lucrurile...hmmm...

"Unholy war" aduce un pic cu Vaya Con Dios si e o piesa care lasa vocea foarte in fata, sustinuta doar de ritm si de backing vocals. "He can only hold her" e cea mai slaba piesa a albumului, plata, fara stralucire.

"Addicted" inchide materialul, saltareata, insa tot nu pot scapa de senzatia ca se putea un pic mai multa diversitate. Plus ca nici aceasta piesa nu straluceste in vreun fel – este, de altfel, unul din pactatele artistilor ultimului deceniu: foarte putini reusesc sa incheie destept si la acelasi nivel un material care se deschide perfect.

Una peste alta, "Back to Black" e o intoarcere binevenita la radacinile soul-ului si R&B-ului de altadata, o intoarcere care demonstreaza ca, totusi, o mie de computere si de efecte nu fac cat caldura unui instrument real. Iar vocea lui Amy e una din cele mai bune pe care ultimii ani de R&B le-a dat.

Auditie placuta!

cronica de Mihnea Blidariu

Sursa: bestmusic.ro

Anastacia, nascuta pe 17 septembrie 1968, este compozitorul si artistul premiat cu cele mai multe dicuri de platina. Artista a avut un succes foarte mare in Europa, America Latina, Asia, Africa de Sud si Australia.
Artista s-a nascut in Chicago Illinois intr-o familie din lumea showbizului: tatal cantaret intr-un club, mama actrita. Anastacia are si origini rusesti. Cand era adolescenta, familia ei s-a mutat in New York.
Dupa ce a intrat la Professional Children's School in Manhattan, Anastacia a inceput sa isi arate interesul pentru dans, in ciuda faptului ca a fost diagnosticata cu sindromul Crohn.

Albumul ei de debut, "Not That Kind", a fost lansat in anul 2000 ai a fost un real succes, ajungand in top 10 in Europa si Asia. A fost premiat cu cvadruplu disc de platina in Australia.

Cel de-al doilea album al artistei a fost lansat in anul 2001, Freak of Nature si, desi nu a atins nivelul de vanzari al primului album, a fost si el un album de succes. De pe acest material au fost extrase single-uri precum Paid My Dues, One Day in Your Life, Why'd You Lie to Me si You'll Never Be Alone.
In ianuarie 2003, Anastacia a fost diagnosticata cu cancer la san. A inceput imediat tratamentul si l-a incheiat cu succes. Dupa aceasta intamplare, artista a deschis o fundatie ce ii poarta numele si al carui scop educarea tinerelor femei pentru prevenirea cancerului.

In septembrie 2003 Anastacia a intrat in studio pentru a inregista un nou album, Anastacia. Acesta a dominat topurile din Marea Britanie, Australia, Grecia, Germania Italia, Portugalia si Spania. In final a inregistrat 4,500,000 de copii vandute.

Din septembrie 2004 pana in august 2005, Anastacia a fost in turneul Live at Last Tour. Din 2005 numele turneului s-a schimbat in Encore tour.

La sfarsitul anului 2005, artista a lansat o colectie de a celor mai bune piese, denumita Pieces of a Dream. Hit-urile de pe acest album au fost Pieces of a Dream si duetul cu Eros Ramazzotti, I Belong To You.
Anastacia a participat la proiectul Concert For Diana. A fost unul dintre primele ei evenimente majore. A cantat in deschidere Superstar si Jesus Christ Superstar.

In iulie 2008, Anastacia a anuntat lansarea noului ei album, Heavy Rotation. Acesta este cel de-al patrulea material de studio semnat Anastacia si s-a lansat pe 27 octombrie 2008.

Printre colaboratorii si producatorii albumului se numara Ne-Yo (Rihanna, Leona Lewis, Beyonce, Usher), Lester Mendez (Shakira, Nelly Furtado, Jennifer Lopez), JR Rotem, (Rihanna, Snoop Dog, Sean Kingston), Guy Chambers (Robbie Williams, Kylie Minogue) si Rodney Jerkins (Mary J Blige, Pussy Cat Dolls, Britney, Beyonce, Michael Jackson). Cu piese care cu siguranta vor fi hit-uri si un sound ce a evoluat fara a abandona insa stilul care a consacrat-o pe artista, Heavy Rotation se contureaza a fi cel mai de succes album al sau de pana acum.

“Am numit albumul Heavy Rotation pentru ca este o exprimare ce a fost folosita prima data de DJ”, explica Anastacia. “Si deasemenea pentru mine are o semnificatie aparte; viata poate fi dificila, dar pana la urma lucrurile iau o noua intorsatura si devin altceva. Mi s-a parut titlul perfect care se potriveste foarte bine cu aceasta perioada din viata mea”.

Site Oficial

http://www.anastacia.com/