Asculta Live
LIVE :
De Garda in FM

Amy Winehouse


Amy Jade Winehouse s-a nascut pe data de 14 septembrie 1983 si a decedat la doar 27 de ani, pe 23 iulie 2011, in casa ei din cartierul londonez Camden. Ea se numara printre artistii de marca ai Angliei, imbinand in muzica stiluri precum soul, jazz sau R&B. Albumul de debut intitulat Frank, a fost nominalizat pentru Mercury Prize. Pe data de 14 februarie 2007, Amy a primit premiul BRIT Award pentru cel mai bun artist feminin.

Winehouse provine dintr-o familie de evrei, cu o vasta istorie in ceea ce priveste muzica jazz. Copilaria si-a petrecut-o in suburbiile Londrei. La varsta de 10 ani, Winehouse a fondat un grup rap intitulat Sweet 'n' Sour. Ulterior artista a lasat deoparte trupa pentru a se inscrie la BRIT School in Selhursþ Croydon.

Copilaria i-a fost influentata de diverse stiluri muzicale (de la rap pana la jazz), prima chitara primind-o la varsta de 13 ani. Dupa ce prietenul ei Tyler James a dat caseta demo unui reprezentant A&R, artista a inceput o cariera profesionala la varsta de numai 16 ani.

Ulterior Amy a semnat cu Island/Universal sub managamentul 19 Managament companie condusa de catre Simon Fuller (managerul Spice Girls).

Albumul de debut intitulat Frank, a fost lansat pe 20 octombrie 2003. Majoritatea pieselor prezentau influente jazz, albumul primind numeroase cronici pozitive, multi comparandu-i vocea cu artiste precum Sarah Vaughan sau Macy Gray.

Albumul a intrat in Uk album chart in 2004 si a fost nominalizat la BRIT Awards pentru categoria British Female Solo Artist si British Urban Act. Ulterior albumul a ajuns disc de platina.

Tot in acelasi an, artista a castigat premiul Ivor Novello la categoria Best Contemporary Song, pentru contributia sa la piesa Stronger Than Me (alaturi de Salaam Reimi).

La inceputul lui 2006, piese precum Wake Up Alone si Rehab au aparut in showul Mark Ronson's New York. Al doilea album, Back in Black a ajuns pe primul loc in UK chartº intrand pe locul 7 in US.

Materialul a fost lansat pe 30 octombrie 2006, iar primul single extras de pe album fiind lansat pe 23 octombrie. Pe 14 ianuarie 2007, albumul a ajuns pe locul 1 in UK chart si a ramas acolo peste 4 saptamani.

Piesa Rehab a castigat premiul Ivor Novello la categoria cel mai bun cantec contemporan.

Discografie

Frank
Data de lansare: 02 Decembrie 2003
Casa de discuri: Island

Back to Black
Data de lansare: 30 Octombrie 2006
Casa de discuri: Island

Recenzie pentru albumul Back to Black

Muzica soul si R&B contemporana avea nevoie de un asemenea album. Dupa toate cosmetizarile si influentele la care a fost supusa (in special dinspre hip-hop), trebuia sa apara cineva ca Amy Winehouse care sa ne aduca aminte de savoarea, simplitatea, profunzimea si groove-ul special al muzicii soul si R&B. Fara inflorituri, fara texte banale si tampite, fara DJ, fara featuring-uri cu "mari vedete", Amy Winehouse pune pe CD o muzica sincera inspirata direct din anii ’60, oarecum pe linia unor Supremeº de exemplu.

"Rehab", piesa de incepuþ a devenit instant un hit. Aerul ei saizecist e combinat cu o voce ce pare a fi mereu ironica, imprumutand putin din "plictiseala" unei Macy Gray, compozitia fiind de un farmec irezistibil. "You know I’m no good" continua pe acelasi stil, auto-ironica de aceasta data; balansul piesei te scoala instant de pe canapea si te trimite pe ringul de dans.

E genul de piesa pe care poti fi "the wise guy" sau, dupa caz, "the funky lady". "Me & Mr. Jones" te duce cu gandul la verandele si peluzele ingrijite ale sudului american din anii ’50 si la toropeala serilor de vara in care tineretul american de culoare dansa pe ringuri improvizate.

"Just Friends" aduce si un ritm de reggae, sustinut de saxofon – un groove discreþ intim, peste care vocea lui Amy toarce linistita. "Back to Black" continua pe linia lui "You know I’m no good", dar mai apasata. Totul se invarte in jurul vocii care se unduie si se strecoara pe coloana vertebrala a compozitiei intr-un mod subtil dar, in acelasi timp, simplu.

"Love is a losing game" e un blues superb si foarte trist. Mai multe nici nu pot spune despre aceasta piesa, de fapt. Intregul material e caracterizat de o asemenea frumusete a simplitatii, incat unele bucati nici nu are rost sa fie comentate.

"Tears dry on their own" creste ritmul si incep sa am senzatia ca daca Amy Winehouse si-ar putea teleporta muzica in urma cu 40 de ani ar avea un succes si mai mare ca astazi. "Wake up alone" te face sa gandesti, totusi, ca simplitatea are si partile ei mai putin pozitive: parca incep sa se repete lucrurile...hmmm...

"Unholy war" aduce un pic cu Vaya Con Dios si e o piesa care lasa vocea foarte in fata, sustinuta doar de ritm si de backing vocals. "He can only hold her" e cea mai slaba piesa a albumului, plata, fara stralucire.

"Addicted" inchide materialul, saltareata, insa tot nu pot scapa de senzatia ca se putea un pic mai multa diversitate. Plus ca nici aceasta piesa nu straluceste in vreun fel – este, de altfel, unul din pactatele artistilor ultimului deceniu: foarte putini reusesc sa incheie destept si la acelasi nivel un material care se deschide perfect.

Una peste alta, "Back to Black" e o intoarcere binevenita la radacinile soul-ului si R&B-ului de altadata, o intoarcere care demonstreaza ca, totusi, o mie de computere si de efecte nu fac cat caldura unui instrument real. Iar vocea lui Amy e una din cele mai bune pe care ultimii ani de R&B le-a dat.

Auditie placuta!

cronica de Mihnea Blidariu

Sursa: bestmusic.ro